PROIECȚII ȘI IDEALIZĂRI

prietenie-virtuala-2_1ffbb087d675e1

 

(REPLICĂ LA ARTICOLUL „SEXTINGUL ESTE SEX-SPECIFIC?”)

 

Ah, doamnelor și domnilor, ce mult ne place să ne agățăm de termeni care sună interesant, de oareșce neologisme pe care le pronunțăm rotunjind buzele, emfatici și atotștiutori! „Sexting”, „SMS”, „virtual” ne transformă în personaje din „Star Trek”, putând să ne „teleportăm” imaginar oricând, oricum în brațele unei  preafrumoase/unui „latino lover” printr-un singur click (mai contează că ea se luptă cu bufeurile menopauzei ori că el eructează între două halbe de bere?)

Nu, nu tehnologia ne-a schimbat radical viața. Noi înșine ne schimbăm viața, ori poate ne mințim frumos, în căutarea vieții care, de multe ori ne dezamăgește, ne întoarce spatele și, într-o încercare disperată de a mai prinde un loc „la geam”, apelăm la imaginație pentru a suplini trăiri, extaze, „fluturași abdominali”! Pozăm în supereroi virtuali, după ce am clacat lamentabil în viața reală.

Vă privește, domnilor, de ce apelați la „sexting”. Am înțeles că vă preocupă mult palmaresul…cantitatea de „victime” păstrate pe răbojul amintirii. Dar, iertată să-mi fie îndrăzneala…nu cumva ar fi mai onest să discutați și despre calitate? O, uitasem: majoritatea bărbaților acționează conform refrenului „Cu ce m-am ales în viața? Ce-am băut, ce-am mâncat și…”

Dar noi, doamnele? De ce apelăm la asemenea artificii? Pentru că ne… place? Ne place să fim tratate ca regine,  ne place când cineva ne trimite dimineața o poză cu o cafelută însoțită de-o floare, ne place când „virtualul” ne scrie versuri sau ne trimite o melodie romantică (că destul asudăm la bucătărie și executăm activități care – invariabil – încep cu „trebuie”!) Ne plac cuvintele de dragoste citite pe telefon…n-avem pretenții, că nici de auzit nu le-am mai auzit de ani buni…

Ne place sa ne mințim? Poate.  Poate ne place să construim lumi ideale, o lume ce „ gândea în basme si vorbea în poezii”, existențe în care muzica de fond este un vals, iar El este permanent conectat!!! la dorințele și visele noastre. Nu vă panicați, domnilor! Atâta timp cât soția face sex cu soțul legiuit și nu visează la Arsenie Boca, ci la un Costel sau la un Vasile bine pitiți sub poza de profil a lui Richard Gere sau Johnny Depp, încă stați bine… hrana și o prezența tăcută și serviabilă vă este asigurată.

Putem fi acuzate de „înșelat”? Da!  Cea mai grava formă de înșelăciune – ne înșelăm singure, cu bună știință.  Ne punem măști, ni se oferă măsti, creăm biografii și scenarii  care – vai nouă! – dispar dimineața la lumina soarelui sau seara, târziu, în fața oglinzii.

Totuși,  să nu ne simțim atât de vinovați… pentru că nimic nu este nou sub soare. Dincolo de așa-zisele „cuceriri tehnologice”, de vină este tot imaginația și nevoia de a primi și oferi dragoste, dorința de viață. Și ce dacă „prințul pe un cal alb” este acum un prinț cu smartphone? De secole, oamenii – bărbați și femei – practica „sextingul”! Într-o formă rudimentară,  veți spune: scrisori de dragoste, versuri mai mult sau mai puțin inspirate, buchete de flori, portrete,  fotografii alb-negru/sepia, batiste parfumate, apusuri de soare…

O dragoste virtuală este o promisiune, o probabilitate care trebuie să treacă testul realității. Și dacă iubire înseamnă să te reinventezi, să imaginezi și să oferi necondiționat sentimente, fiecare Galatee îl va găsi pe Pygmalion, fie el și…virtual!

Concluzia pare a fi una optimistă, atâta vreme cât nu pierdem contactul cu realitatea…

„Ce e de făcut dacă nu mă recunosc?

Nu sunt nici creştin, nici evreu, nici musulman;

Nu sunt nici din est, nici din vest, nu sunt nici ţărmul, nici marea;

Nu sunt nicio comoară a Naturii, nici stelele din cer;

Nu sunt nici pământul, nici apa, focul sau aerul;

Nu sunt nici cerul, nici noroiul;

Nu sunt din India, China, Irak sau Kharasa;

Nu sunt al acestei lumi, dar nici al celeilalte;

Nu sunt al Paradisului şi nici al Iadului;

Nu sunt nici Adam, nici Eva, Eden sau Rizvan.

Locul meu este unde nu este niciun loc,

Urma mea este fără urmă;

Nu sunt nici corpul, nici sufletul, pentru că eu aparţin Preaiubitului meu.

Am renunţat la dualitate şi am văzut amândouă lumile ca fiind doar una,

Doar pe Tine Te caut, pe Tine Te ştiu, pe Tine Te văd, pe Tine Te chem.

Tu eşti cel dintâi, ultimul, cel din exterior şi cel din interior,

Nu cunosc pe nimeni decât pe Tine, Cel Care Eşti

Cupa iubirii mi-a umplut sufletul, iar cele două lumi mi-au scăpat din mână.” Rumi

LUCIA-CRISTINA ROTARU

 

Sursa foto: trilulilu.ro