NAE IONESCU

Nae-Ionescutt1

 

Nae Ionescu, (n. 16 iunie 1890 – d. 15 martie 1940) a fost un filosof, logician, pedagog și jurnalist român. Orientarea sa filozofică a fost numită „trăirism”. A știut să adune în jurul său și să eleveze o pleiadă de membri ai generației de aur interbelice a literaturii și gândirii românești ca Mircea Eliade, Mircea Vulcănescu, Mihail Sebastian, Emil Cioran, Vasile Moisescu și George Murnu. În anii 1930 a fost puternic implicat în politică, susținându-l inițial pe Regele Carol al II-lea și apoi Mișcarea legionară.

Asistent la catedra de Logică și Teoria cunoașterii a profesorului Constantin Rădulescu-Motru, Nae Ionescu își inaugurează activitatea universitară cu lecția „Funcțiunea epistemologică a iubirii”. Le-a fost profesor universitar lui Mircea Eliade, Constantin Noica, Emil Cioran, Jeni Acterian, Mircea Vulcănescu, Constantin Floru etc.

Poate vă întrebați ce are în comun filosofia cu literatura? Păi…are! Citeam undeva că marii filosofi ar fi în realitate „niște poeți de mâna a doua” (spune Caius Dobrescu în articolul „De ce sunt filosof?”). În cazul lui Nae Ionescu am putea vorbi de un sincretism al filosofiei și artei gazetărești. Ca punct de plecare, am putea porni de la o mare bogăție spirituală care se va regăsi în ambele direcții. Așa cum nu putem să-I numim pe Dostoievski, Thomas Mann, Borges doar scriitori, ar fi o mare pierdere ca Nae Ionescu să fie numit doar filosof sau doar jurnalist.

Mentorul al unei generaţii de intelectuali cu renume, Nae Ionescu nu a publicat nimic în timpul vieţii, toată opera fiindu-i publicată de discipoli. După propriile mărturisiri, „Să înveţi filosofie e o absurditate. Tot ceea ce se scrie în filosofie nu este de învăţat, ci este de judecat din nou, gândit prin tine însuţi”.

Singura carte publicată în timpul vieții, o culegere de articole gazetărești strânse din inițiativa lui Mircea Eliade este „Roza vânturilor”, în 1937. Mircea Eliade, care a și prefațat culegerea, spunea: „În istoria culturii româneşti moderne, o singură mare personalitate a avut o influență asemănătoare asupra contemporanilor săi mai tineri. A fost Mihai Eminescu. În timp ce, însă, Eminescu a creat un curent de simţire si gândire eminesciană prin opera sa scrisă, Nae Ionescu exercita o influență socratică, de la om la om, de la suflet la suflet”.

Figură complexă, greu de încadrat în tipare, Nae Ionescu a fost : „Rînd pe rînd: filosof de catedră, soţ şi tată, cap de şcoală, director de bancă, negustor, ziarist, căpitan de industrie, om politic, curtean, filosof de casă, îndrumător spiritual, amant, eminenţă cenuşie, victimă politică, martir, totdeauna curios, totdeauna în curs de aşezare” (Mircea Vulcănescu).

Ziaristica româneasca a cunoscut în Nae Ionescu  unul dintre cele mai strălucite și prestigioase condeie. Prin felul cum a înțeles-o și a practicat-o, el a arătat că gazetăria nu este o profesiune ci o chemare, o luptă de fiecare zi pentru biruința unei credințe, a intereselor vitale ale comunității, de viață și iubire a neamului. Cum însuți a dovedit-o, activitatea sa de gazetar „reprezintă un efort disciplinat, metodic, cinstit și dezinteresat de a privi cotidianul pentru permanențele lui și de a desprinde din întâmplari – sensuri și probleme”.

În urmă cu mulți ani am avut șansa să fiu prezentă la câteva prelegeri oferite într-un cadru mai puțin formal de către Romulus Vulcănescu. Aflat la o vârstă destul de înaintată, domnia-sa  a venit de câteva ori la Craiova  să le vorbească unor tineri studenți despre arta jurnalismului. Ore în șir ascultam fascinați învățăturile domnului Romulus Vulcănescu, mereu revenind la Nae Ionescu, nume pronunțat cu adânc respect, într-un fel – așa simțeam eu – parcă religios. Au trecut ani, am citit articolele lui Nae Ionescu, am înțeles să prețuiesc oamenii  extraordinari care au știu să „ardă” pentru convingerile lor. Suntem mai bogați, dacă știm unde să căutăm.

 

Muza virtuală

 

„Meseria de gazetar nu e din cele mai uşoare. Lumea e învăţată să te încadreze al cui eşti – sau, vorba lui Caragiale – cu cine votezi. Că nu eşti al nimănui, decât al lui Dumnezeu şi al conştiinţei tale, asta nu poate înţelege nimeni.”

 

Surse bibliografice: Wikipedia

Sursa foto: ziarulnatiunea.ro

Anunțuri