AZI, 13. DE BUN AUGUR

no13

Foto: pinterest

Azi e miercuri, 13 decembrie. Și deși nu e nici marți, 13, secondat de cele 3 ceasuri rele sau vineri, 13, unii oameni au așa o strângere de inimă că vor avea parte de chestii nașpa toată ziulica. Alții nu sunt chiar atât de superstițioși, dar în urmă cu ceva timp, fix pe data de 13, au avut niște cvasi-ghinioane, iar mintea lor ține neapărat să le reamintească și să-i pună în gardă, vezi-doamne. Că mai bine să previi decât să vindeci/repari. O fi așa, nu știu, că nu-i de joacă cu energiile astea, pe bune.

13 e câh, dar oare asupra datei de 31, nu planează așa, nimic suspect ? Întreb fiindcă dacă 13 ar fi cochet și s-ar oglindi toată ziua, de cealaltă parte l-ar privi drept în ochi nimeni altul decât 31.

Deși, dacă stau bine sa mă gândesc, chiar nu înțeleg de ce se tot dă înainte cu aura asta nefastă a lui 13. Adică se evidențiază exclusiv acest aspect. Hai să fim cinstiți și să admitem că orice om are părți bune și părți rele. Sau orice lucru, situație, conjunctură. Pană și medalia are revers.

Voi ați auzit ca cineva ghinionist, să fie de fapt foarte norocos ?  Și nu mă refer la paradoxuri. Ei bine, blamatul 13 și-a găsit jumătatea. Iar împreună formează trainicul cuplu 26, ce nu pare a da vreun semn de vulnerabilitate. Hmm, oare despre acest aspect, de ce nu se menționează nicăieri ?!

Aș merge mai departe și m-aș lega de reprezentarea grafică a lui 13, care ar putea sugera un decolteu fabulos ori un posterior bine lucrat. Așadar, 13 are și o latură extrem de sexy. Acum, revenind la paragraful anterior, se pare că 26 e un cuplu care n-are nicio legătură cu familia tradițională…

Să mai vin cu un argument solid: dacă persoana care are spaimă de acest număr fatidic, ar primi un bonus de 1300 ron – sau în orice altă monedă (exclus cea din Botswana), oare ar mai refuza respectiva sumă ? Precis i-ar zice șefului ori partenerului că din cauze subiective, e nevoit să renunțe la recompensa muncii lui….

Să nu disperăm, zic. Mâine va fi 14. Dacă vrem să găsim țapi ispășitori, scuze ori justificări, nimic nu ne stă în cale, nici măcar adevărul. Să găsim soluții însă, asta da muncă…

Ruxy

Anunțuri

Depărtări de gheață

porti de gheata

 

A trecut prea mult timp de când ai plecat

Și eu sunt încă blocată în fața porții.

Momentul în care privirile noastre

S-au întâlnit, parcă în semn de adio

S-a transformat într-o amintire dureroasă.

Lacrimile au împietrit orice urmă de speranță

Care se cuibărea în lumina

Ochilor noștri atât de apropiați

Cuprinși de o depărtare de gheață.

Ne căutăm prin tolba de amintiri

Privirile duioase, pline de iubire

Și tot ceea ce eu găsesc

E acea ultimă privire care vorbea

Dincolo de cuvinte, dincolo de capacitatea

Celorlalți de a înțelege

De ce voiau ochii tăi să-și ia rămas bun

Într-un adio care nu trebuia rostit.

 

 

sursa foto : Pinterest

 

 

SPIRITUL SĂRBĂTORILOR

magic

Foto: tumblr

Ce preferați: Sărbători Fericite sau Sărbători Magice ?

Teoretic n-ar fi o prea mare diferență: atât magia, cât și fericirea durează la fel de puțin, până să te dumirești, au și trecut, sunt efemere rău, oricât de mult ne-am dori să persiste în viața noastră. Un fel de credit pe cartelă, care e limitat și se termină când ți-e lumea mai dragă. Ai vrea să ai abonament la fericire, însă ghinion…afli că nu există disponibilă la cerere niciunde opțiunea aceasta.

Fericirea adevărată ți-e de-ajuns chiar dacă e o firimitură sau infinitezimala, dar să fie din aia autentică, și vine când vrea ea, că nu-i place să fie vânată ori agasată. Dacă înțelegi algoritmul ei, o să te caute negreșit.

Deși mai sunt zile bune până la Crăciun, încă de pe la jumătatea lunii octombrie au început să apară în unele magazine, tot felul de modele de ornamente pentru brad, comercianții gândindu-se că repetiția e mama învățăturii, că subconștientul nostru are nevoie de remindere ori să nu care cumva să uitam ce am avea de făcut până pe data de 24 Decembrie și să nu fie totul pus la punct.

Din noiembrie au început să curgă și jingle-urile ce ne garantează un Crăciun Magic dacă vom cumpăra anumite produse la preturi avantajoase. Să nu uităm nici de pregătirile pentru cea mai mare Sărbătoare a creștinătății, cea Pascală, care înscriindu-se în trend, a devenit extrem de …pestriță, probabil fiindcă Iepurașul, chiar dacă e drăgălaș, e un animal fricos. Ouăle, la fel ca fericirea, sunt încadrate în categoria perisabilelor (totodată și ce simbolistică poartă: viața și învierea…) e musai să deraiem și aici, colorându-le în albastru – probabil pentru cei care au sânge nobil, în verde, pentru adepții stilului eco-bio-raw-vegan, violet – să fie de la Flacăra Violet, să lipim abțibilduri ori să le dăm un strat de sidef – ca nah, n-are toata lumea bani de perle veritabile, în plus să ne ducă cu gândul la vară, soare, valuri, vacanță. Urările care se fac cu această ocazie, se rezumă la Sărbători Fericite sau Paște Fericit ! Eu nu prea am auzit de Paște Magic….deși Învierea din morți e ceva extrem de miraculos și misterios.

Să mai divaghez puțin, fiindcă Spiritul Crăciunului în ziua de azi, înseamnă agitație, îmbulzeală, cursă contra cronometru, decorațiuni, cadouri, îmbuibare. Da, urmează și sfârșitul anului, Revelionul, oamenii sunt obosiți, extenuați și simt nevoia să se elibereze sub o formă sau alta. Parcă totul se axează pe exteriorul nostru… Sigur, împodobim bradul, mai ales că ne ajuta și Fuego, adăugăm beculețe, globuri, beteală, clopoței, îngerași…însă cum rămâne cu decorațiunile interioare din mintea și sufletul fiecăruia ? Oare și acolo, dacă am putea pătrunde fizic, vom avea parte de bucurii vizuale: gânduri împachetate frumos, neapărat cu fundiță roșie, vorbe bune și la obiect exact ca niște clinchete de clopoței, păreri sincere asemeni îngerașilor care se bucură de nașterea Domnului ?

Acum avem spiriduși, Crăciunițe și reni. Cred că m-am prins de ce începe tam-tam-ul, isteria Crăciunului mai devreme cu 2 luni: ia gândiți-vă – bărbații vor achiesa negreșit: cât îi ia unei femei cochete să fie gata înainte de a ieși din casă ?! Teoretic, zice că are nevoie doar de vreo 20 minute, când colo practic….pentru ca look-ul să pară natural, e nevoie de o perioadă mai îndelungată. Crăciunița vrea sa fie impecabilă încă din Ajun… Ori asta cu pregătirile e doar o scuză, poate se zbenguie cu spiridușii, că Moșul, vorba aia, are o vârstă, cu sănătatea nu știu cat de bine stă, având în vedere fizicul supraponderal pe care îl afișează, ba e ocupat să care sacul cu daruri, să coboare pe hornurile caselor, ba să asculte poeziile celor mici.

La o adică, s-ar putea regiza un film în care Crăciunița primește de la Moș Nicolae o nuielușă binemeritată fiindcă s-a hlizit cam mult cu spiridușii, iar Moș Crăciun o pedepsește administrându-i o bătăiță soft, gen 18+, în timp ce renii fac galerie și bat ritmul, simbolizând bărbatul încornorat.

Dincolo de toată vânzoleala creată în jurul unui eveniment cu încărcătură spirituală, am să închei cu cea mai potrivită urare asortată contextului: să fim mai buni de sărbători, 3 zile trec repede…

Ruxy

 

O luptă veche

LUPTE.jpg

 

Am căutat pacea interioară

Și am descoperit o luptă veche

Între „ ce trebuie „ și „ ce e bine”

Amândouă au trecut prima oară

De cel mai temut adversar

„ Ceea ce-mi doresc”.

Ideal ar fi ca cele trei mari puteri

Să se unească și să trăiască

În armonie împreună.

Ca-n orice luptă cineva va triumfa.

Așa se naște un adevărat război,

Iar luptele sunt câștigate de fiecare 

La un anumit moment .

Întrebarea e cine va câștiga la final:

Ce trebuie,ce e bine,

Sau ce-mi doresc?

 

 de Vero Budea

sursa foto: Pinterest

BALADA SOȚIEI NECREDINCIOASE

unfaithful

 

Nu am iubit un alt bărbat
Până acum. Te-ai întrebat
De ce de-o lună zi de zi
Te văd, dar nu te pot privi?
De ce târziu, în miez de noapte,
Tresar şi doar eu aud şoapte?
Şi sânii-mi sunt plini de tumult
Aşa cum se-întâmpla demult…
Iar inima ştie doar ea
Pe unde o va apuca
Şi unde mă duce hoinar
Fără ca eu să am habar.
Nu am iubit un alt bărbat
Şi nici nu vreau, căci e păcat.
Dar astea se întâmplă, vezi?
Iar tu nu simţi ş-ai să mă pierzi…

 

ALEXANDRU LUCA

CAMERA OGLINZILOR

mirror

Foto: Silja Magg

În cazul în care ați fost foarte prinși zilele acestea și nu ați avut nici curiozitatea de a vă arunca ochii într-un calendar, dați-mi voie să vă spun că până la sfârșitul anului 2017 mai sunt fix 32 zile. Asta înseamnă că au trecut 333. O fi bine, o fi rău ?!

Dacă am privi dintr-o altă perspectivă, ca într-o oglindă, păstrând aceleași date, undeva pe la începutul lui februarie 2018, vor fi zburate deja 32, însă ce noroc pe noi că mai avem în față încă 333 zile. Ei, e altceva acum. Arată încurajator: avem timp berechet. Timp ca să trăim frumos, să fim fericiți, să construim relații, să spargem tabuuri, să citim, să călătorim, să ne distrăm. Să ne ocolească tristețea, suferința născută din hidoșenia sufletului. Să nu fim săraci, să trăim decent. Și să nu ne moară nimeni drag. Nici măcar dujmanii, chiar dacă ne țin sâmbetele. Oricum, vorbele spuse la nervi, nu se pun. Că nu e bine sa le ții în tine. Faci puțin tămbălău, te răcorești și gata. N-ai cum să vorbești serios în momentele tensionate, dar stresul ăsta ne scoate din minți uneori mai mult decât e cazul. Să nu dramatizăm, totuși. Dăm un refresh, ne înscriem la niște cursuri de managementul furiei, poate n-ar strica nici însușirea mindfulness-ului, și musai Pranayama la greu. Mai un detox, apoi niște suplimente cu magneziu și uite-așa dispar norii, ca prin minune. O adevărată magie.

Oricum ar fi, putem sta liniștiți, că niciodată nu-i prea târziu, vorba expresiei pe care lumea o tot folosește. Prea târziu pentru ce ? Pentru a trăi ? Sau prea devreme pentru a muri ? Cine sau ce stabilește toate astea, habar n-am, planetele retrograde, karma, liberul arbitru sau predestinarea.

Până și Mesia a murit de foarte tânăr. Iar noi, oamenii, ne șocăm teribil atunci când  Moartea nu mai are răbdare și mai ia un suflet de lângă noi. Nu știm unde îl duce. Nu știm dacă se reîncarnează sau pur și simplu asta a fost. Sau alte variante. I s-a terminat mosorul, nu s-a mai găsit la nicio mercerie fix modelul ala de ață. Bine, oricine cred își dorește să moara sănătos și în somn. Să nu se chinuie, să nu-i chinuie pe cei din jur.

Pe unii i-a uitat Dumnezeu, alții mor fulgerător. Că dac-am ști momentul, ce am face ?!

Cum ar fi ca persoana care urmează să treacă dincolo, să aibă deasupra capului un cronometru digital color vizibil care să afișeze descrescător timpul pe care îl mai are de trăit ? Și, odată cu scurgerea orelor, aspectul fizic al persoanei vizate să devină treptat sepia apoi, pe ultima sută de metri, alb-negru ? Ar fi oare mai bine, am avea timp să ne obișnuim cu ideea dispariției, ne-am lua rămas bun cu inima mai ușoară ?!

Ar fi interesant dacă fiecare om ar avea acces la o Cameră a Oglinzilor în care să se poată vedea pe el însuși din diverse unghiuri și concomitent să poată simți în timp real efectul propriilor fapte și vorbe spuse celor cu care ar interacționa. Mai exact, dacă am suferi cu toții de un soi de empatie constructivă… și am conștientiza că lucrurile vin la pachet, indiferent dacă ne place sau nu, probabil am avea o altă abordare și am fi mai împăcați în sinea noastră.

Ruxy