MÂNA CARE PLÂNGE…

hand-of-harmony-homigot-1

 

Poetul are mâinile însângerate
Cuvintele sunt colțuroase
Dar el vede asta
Abia după ce construcția e gata
Când totul e frumos aranjat
Iar bucățile sunt îmbinate
Încât par a forma un singur cuvânt.
Atunci mâinile lui
Seamănă cu ale unui criminal în serie
Doar rezultatul este altul…

ALEXANDRU LUCA

Sursa foto: Descopera

Anunțuri

Călătorie la marginea nopții

zori de zi

 

Acolo nu știu unde, nu știu cum

Când ziua se preface-n fum

Și când prin tot ce ne-amintim

Nu îndrăznim să mai simțim

Și nu mai credem că ceva

Mai poate fi, măcar așa

Cum a mai fost pe când credeam

Că nu va trece nici un an

Și voi fi vesel, fericit

Ș-acum deodată am îmbătrânit

Acolo am ajuns pe jos

Și nu e cale de întors.

                de Alexandru Luca

 

În zorii zilei m-am trezit

Sau poate nici nu am dormit

Nu dormi nici tu, te uiți la mine

Sunt tot aici, stau lângă tine.

 

Când sufletul îți e duios

Să știi că ai îmbătrânit frumos

În nopțile care or să vină

În doi vom face viața mai senină.

 

Când pașii noștri încetinesc

Noi vom păstra un zâmbet tineresc,

Iar dacă viața altfel o simțim

Tot ce contează e că ne iubim.

 

de Vero Budea

 

sursa foto: Pinterest

LUMEA LA PICIOARE

22207566_1954031704869673_771819908_n

 

Unele femei vor să aibă lumea la picioare. Și implicit, toți bărbații la picioare. Să-i învârtă pe degete. Să le sucească…capul, să le ia mințile…

Clar, orice femeie e expertă în karate. Unele îl au pe vino-ncoace, altele pe du-te-ncolo. Magnetism în plus sau în minus. Cu fizica, nu te poți juca. Prezența fizică, desigur. Și nici biologia nu-i ajută pe bărbați. Hormonu’ bate neuronu’. De fapt e vorba și de chimie. Nu pot lupta cu toate științele exacte. Poate dacă sunt experți în alchimie, mai fac o transmutare, niște fente, flic-flac-uri și câteva numere de magie. Și ce să vezi ?! Bărbatul, din vânat, devine vânător. Adică avem aici o reacție chimică reversibilă. Și observăm din plin dinamica situațiilor, și fragilitatea echilibrului.

Noi, femeile, aceste ființe delicate, constatăm că ni s-au atribuit niște expresii nu tocmai pline de gingășie sau drăgălășenie. Mai ales în zona seducției, unde lucrurile sunt de obicei mai subtile, insinuante, învăluiri, enigme, mistere…

De fapt, poate așa se vede de undeva de pe margine de vreun bărbat nevalidat sau prin ochii unei femei geloase ori vreo soacră disperată că-și pierde supremația din context.

„Să ai bărbații la picioare”…sintagmă folosită de obicei în scop admirativ. La propriu, poate fi vorba de vreun fetiș sau alte practici mai nonconformiste. Sau mai există un scenariu. Acela, al 69-lea….

Ruxy

Priviri

parc1

 

 

                                       Mă așez pe banca rece

                                           și te privesc cum

                                 te îndepărtezi tot mai tare.

                                            Pleci din nou,

                                    așa faci în fiecare zi.

                           Câteodată mă întreb  dacă ești aici

                                pentru că așa e programul tău

                                  sau vii doar să mă vezi?

                             Te rezemi de același copac gros

                            și rămâi nemișcat zeci de minute

                                privindu-mă pătrunzător.

                             Uneori te uiți la ceas de parcă

                                timpul trece prea devreme 

                                     apoi pleci grăbit.

                                       Pleci din nou

                            și mă întreb în fiecare zi

                                   dacă și mâine

                          privirea noastră se va întâlni

                                 sau în urma noastră

                          va rămâne doar un parc gol……

 

 

         de Vero Budea

sursa foto: Pinterest

TABLOU DE TOAMNĂ CU INTELECTUALI

 

20171005_17100320171005_171016

 

Toamnă , luminoasă și caldă, cu raze blânde și freamăt de frunze. Basmul toamnei, toamna lui Ionel Teodoreanu, „îl începe o frunză – cu glasul stins de sfială, cu obrajii dogorâți – șoptindu-l: ”A fosst odat’!”

Basmul toamnei mi-a însoțit pașii spre Muzeul de Artă, la a XII-a ediție a colocviilor „Scrisul Românesc”. Evenimentul a marcat a marcat 90 de ani de la întemeierea Revistei „Scrisul Românesc” (noiembrie 1927) și 15 ani de serie nouă (ianuarie 2003) și a avut ca temă „Intelectualii, Puterea și Tehnologia”, temă de actualitate, care poate să incite chiar și curiozitatea unei muze, fie ea și virtuală.

În cuvântul de deschidere, Florea Firan a prezentat realizările si perspectivele Revistei „Scrisul Românesc” și motivațiile care au stat la baza alegerii temei Colocviilor, menționând discret că „Internetul este pentru informație, cartea înseamnă cultură.” Aflăm că prezenta ediție are ca invitați mari personalități, academicienii Dumitru Radu POPESCU, Gheorghe PAUN și Victor VOICU, secretar general al Academiei Române, Dumitru Radu POPA, scriitor din New York, alături de profesori universitari, critici și istorici literari, directori și redactori de reviste si edituri, din Craiova și alte centre universitare din țară.

Ca muză umanistă, devotată adevărului și binelui, iubitoare de gânduri și idei valoroase, în următoarele ore am devenit un „receptacul” al comunicării, al ideilor transmise de „Colocvii”.

Am aflat că a fi intelectual presupune sacrificii și riscuri, fermitate și asumarea alegerilor făcute; că valorile unei elite intelectuale dau naștere valorilor naționale, fără de care un popor rămâne la stadiul de populație.

Academicianul Gheorghe Păun, matematicianul cu deschidere umanistă, numea alăturarea noțiunilor de „intelectuali, putere și tehnologie” un „triunghi bolnav”, în care tehnologia  poate duce la dezinformarea, manipularea și controlul maselor, citându-l pe Gustave le Bon:„civilizațiile au fost create și îndrumate de către o mică aristocrație intelectuală, niciodată de către mase. Acestea din urmă nu au forță decât pentru a distruge, iar dominația lor reprezintă întotdeauna dezordine.” Așadar, puse în slujba puterii, intelectualitatea și tehnologia pot distruge o țară, poate chiar civilizația umană.

Într-o societate în care totul coboară în derizoriu, imaginea intelectualului ca model și ideal este umbrită de noi idoli eclatanți, care propun rețete de viață facile: „A discerne, a selecta, au devenit acțiuni mai dificile decât studiul îndelungat într-o biblioteca” (Florea Firan)

Clasa intelectuală, marginalizată prin buget și poziția deținută în cadrul societății românești, excesiv de politizată, subzistă în mod tăcut, refugiată în visare și idei utopice trebuie să învețe lecția despre resolidarizare, despre interesele poporului român.

Într-o eră profund tehnologizată trăim paradoxul nașterii unei civilizații a analfabetismului, școala și educația fiind „ghimpi” pe lista de priorități a celor aflați la putere.

Literați, umaniști, oameni de știință…intelectualii. Visători, dar lucizi, morali și responsabili într-o lume care se schimbă, rămân conștiința acestei lumi, avertizând asupra viitorului. „Intelectualii”, și „tehnologia” au „puterea” să dea naștere unei lumi sigure, armonioase și stabile, convertind emoțiile în idei, șovăirea în determinare, polemizarea în toleranță și responsabilitate.

Tăcerea frunzelor mă aștepta afară, dincolo de Sala Oglinzilor, dând nopții o gravitate îngândurată.

 

                                                                                                       

Muza virtuală

PREMIUL NOBEL PENTRU LITERATURĂ 2017

descărcare

 

Dacă în anul 2016, premiul Nobel pentru Literatură a fost acordat cântăreţului Bob Dylan, pentru crearea unor noi maniere de expresie poetică în cadrul marii tradiţii a muzicii americane, anul 2017 îi aduce marele premiu lui  Kazuo Ishiguro „pentru romanul său cu puternic impact emoţional”.

Kazuo Ishiguro ( n. 8 noiembrie 1954) este un scriitor britanic, romancier, scenarist și nuvelist. S-a născut la Nagasaki, Japonia; familia sa s-a mutat în Anglia în 1960, când avea cinci ani. Ishiguro a obținut diploma de licență la Universitatea din Kent în 1978 și diploma de masterat la Universitatea din East Anglia lui în 1980.

Ishiguro este una dintre cei mai renumiți autori de ficțiune contemporani din lumea anglofonă, fiind nominalizat de patru ori la Premiul Booker Man, pe care l-a cștigat în 1989, cu romanul „The Remains of the Day”. În 2008, „The Times” l-a clasat pe Ishiguro pe locul al 32-lea în lista „celor mai mari 50 de scriitori britanici din 1945 încoace”.

Al șaptelea roman al său, „Gigantul mort”, a fost publicat la 3 martie 2015 în Statele Unite și Marea Britanie.

Muza virtuală

 

Sursa foto: BookPage