SCRISOARE DESCHISĂ

bacio-e-donna

 

Dragă domnule Destin,
Te informez pe această cale
Că în următoarea perioadă sunt foarte ocupată:
Am o despărțire pe ordinea de zi
Câteva lacrimi
Și nedumeriri.
Apoi trebuie să deretic bine în viața mea:
Să scutur ceva praf adunat –
Nu știu cum,
Să îmi aranjez în bibliotecă
Toate cărțile
Și întrebările despre mine…
Nu cred că asta o să îmi ia
Chiar toată viața,
Dar până se topește zăpada asta
Din sufletul meu
Tot durează.
Așa că, mai bine
Vino spre primăvară!
Tocmai bine, ies și florile
Și nu vii cu mâna goală,
Măcar un proiect de viață
Să îmi aduci,
Tare bine mi-ar prinde!

ALEXANDRU LUCA

 

Sursa foto: argumentpress.ro

VERSURI LA PATRU MÂINI

hyperliteratura-metamorfoze

 

Tema poetică a zilei: METAMORFOZĂ

 

Printre gânduri rătăcite

Și surâsuri sfărâmate,

Din izvor de suferință

Și cuvinte disperate,

Știu  că versul răscolește

Amintiri , dureri amare,

Dar din versuri se clădește

Și iubire și uitare,

Oferind noi începuturi

De magie și visare…

Vero Budea

 

Împletind cunună din cuvinte seci,

Ştiu că versul taie şi în inimi reci

Şi că face visul să fie concret,

Să îl prind în mână, şi apoi s-aştept.

 

Nu să vină somnul, că e dus de mult,

Ci să simt cum totul devine tumult

Şi ce am crezut că e trist  ş-amar,

Are-acum reflexe pure, de cleştar.

Alexandru Luca

 

Sursa foto: hyperliteratura.ro

PROMISIUNE

timpul-09

 

Mi-ai promis că-mi vei sta

Alături pentru totdeauna.

Fără să ştii că „totdeauna ”

Înseamna cam mult,

Fără  să socotești că în  timp

Poate apărea ceva neprevăzut.

Nu mi-ai spus că trebuie

Să te iubesc mai mult

Eu nu credeam că drumul vieții

Îți va fi așa de scurt.

Tu mi-ai promis!

Nu trebuia să te ascult,

Iar azi tu nu mai ești.

Tu ai plecat,

Lăsând în urma ta întristare.

Mi-e dor și mă doare.

 

Vero Budea

 

 

Sursa foto: .celmairapid.ro

VACANȚĂ

soare-n-suflet-si-n-priviri_625c76bc2bca19

 

Te privesc cum îţi expui tacticoasă sufletul
La soare
Să se mai dezmorţească un pic
După toată viforniţa care a suflat peste el
Şi înţeleg că
Toţi bărbaţii dinaintea mea
Te-au făcut să fii ceea ce eşti acum
Aşa că trebuie să le mulţumesc
Cel puţin în gând.
Te privesc cum priveşti cerul
Şi cum cerul îţi zâmbeşte
Şi ştiu că trecutul
S-a topit sub paşii cu care ai călcat peste umbra mea
Făcând-o bucăţi.
Te privesc
Şi mă întreb
Dacă aşa arată fericirea.

 

ALEXANDRU LUCA

 

Sursa foto: trilulilu.ro

VERSURI LA PATRU MÂINI

lipscanipavatcarti_32997

 

Același duet poetic, o nouă temă – „Posteritate”

 

Te-ai avântat

Într-un joc

De cuvinte necenzurate.

Ai scris poezii libere,

Pline de pasiune sau tristețe.

Câteodată au fost apreciate,

Altă dată criticate.

Oricât de scurtă

Îți e posteritatea,

Ți-ai împlinit destinul

Aducând ofrandă

Cuvântului nemuritor.

Vero Budea

 

Când mor poeţii eliberează

versurile din tirania lor

Şi le lasă libere cu cititorii

Ei se retrag pe coperta cărţilor

De unde privesc nostalgici

aventurile cuvintelor

În lumea pe care ei

au părăsit-o

Doar criticii mai sapă cu

înverşunare

Dar cine are timp să îi ia în

seamă

Când posteritatea e aşa de

scurtă?

Alexandru Luca

 

Sursa foto: SpatiulConstruit.ro

OGLINDĂ

hqdefault

 

Te privesc în oglindă,

nu te recunosc.

Ai îmbătrânit,

părul ți-e neîngrijit,

firele argintii s-au înmulțit.

Ochii întunecați îți sunt

împodobiți de riduri jucăușe

accentuând cearcănele.

Ești mamă, soție,

fiică și noră,

dar ai uitat să fii femeie.

Te privesc în oglindă,

acolo sufletu-ți

este dezgolit.

 

Vero Budea