SHAI AGNON

maxresdefault

 

Șmuel Iosef (Șai) Agnon sau Shmuel Yossef Agnon (Shay Agnon) ( n. 17 iulie 1888 –  d. 17 februarie 1970) a fost un scriitor israelian de limba ebraică, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1966.

La vârsta de 15 ani a compus primul lui poem în limba idiș. Un an mai târziu a scris prima lui poezie în limba ebraică. În anii 1906-1907 a fost ajutor de redactor la săptămânalul în idiș „Der Judische Wecker”. În anul 1907 a emigrat în Palestina. Aici s-a îndepărtat de religie, dar după un anumit timp și-a reconsiderat această alegere și a redevenit credincios, rămânând astfel până la sfârșitul vieții.

În anul următor debutează cu povestirea „Soţii părăsite” şi devine cunoscut publicului sub pseudonimul Shai Agnon. Tot în Palestina publică, în 1912, nuvela „Iar strâmbăciunea va fi îndreptată”. Un an mai târziu se mută în Germania, unde-l cunoaşte pe Salman Shocken, om de afaceri şi editor, care-i oferă o bursă şi cu care va colabora întreaga viaţă.

Continuă să scrie proză scurtă şi contribuie la alcătuirea unei antologii de povestiri hasidice. În 1924 revine în Palestina, şi se stabileşte în Ierusalim, unde locuieşte până la sfârşitul vieţii. Agnon moare în 1970, lăsând în urmă o vastă operă, ce cuprinde peste 20 de volume de povestiri, nuvele, eseuri şi corespondenţă. Acestora li se mai adaugă şi trei mari romane: „Baldachinul de nuntă” – 1919), „Un oaspete în noapte” – 1938 şi „Ieri-alaltăieri” – 1945.

Discursul său arhaizant împletit cu motive suprarealiste – pentru care nu arareori a fost comparat cu Kafka –, abordarea inedită a unor teme identitare evreieşti (declinul hasidismului în Europa, dezrădăcinarea şi greutăţile sioniştilor emigraţi în Israel) şi un dar aparte al povestitului îi aduc în 1966 Premiul Nobel pentru literatură.

În 1971, Saul Bellow îi include una dintre proze în antologia „Great Jewish Short Stories”. Tâlcul tuturor faptelor este o selecţie a traducătorului, care reuneşte şapte dintre povestirile lui Agnon. Personajele lui sunt fie oameni simpli, de o ingenuitate și curăție spirituală ce frizează sfințenia, fie martori ai unor povești complicate, intelectuale, cu rabini, cantori, scribi și achizitori de manuscrise iudaice vechi, alcătuind o lume de înțelepți talmudici enigmatici chiar și pentru cunoscători.

Citindu-l pe Agnon, ai  un sentiment liniștitor de „déjà vu”, expresie a unui umanism ce transcende complicațiile religioase.

„Prima oară omul citeşte şi pricepe. A doua oară citeşte şi se minunează. Mă amăgeam atunci când îmi închipuiam că pricep, fiindcă, de fapt, nu pricepeam o iotă, nimic. A treia oară pricepe şi nu pricepe, a patra oară pricepe ce nu pricepuse şi nu înţelege ce înţelesese, şi tot aşa de fiecare dată. Şi dacă se osteneşte mult şi o ia de la capăt de multe ori până când uită de câte ori a luat-o de la capăt, şi mai are şi ajutorul lui Dumnezeu, atunci începe să priceapă. Şi ăsta e începutul înţelepciunii.”

 

Muza virtuală

 

Surse bibliografice: Wikipedia, humanitas.ro, romlit.ro

Sursa foto: Alchetron

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s