FABIAN ANTON

s200_fabian.anton

 

Fabian E. Anton (n. 14 iulie 1975, Ploiești) este un scriitor român. De profesie scenograf și regizor, s-a afirmat de-a lungul anilor mai ales ca poet, fotograf, grafician, jurnalist și editor.

Începe să publice încă din 1990 colaborând la publicații precum „Thanatos”, „ Ziua”, „Evenimentul zilei”, „Anuarul de cultură – ANI”, „România literară”, „Observator cultural”, „VIP – Viața invizibilă a personalităților”, „Vremea”, „Totuși iubirea”, „Flacăra”, „România Mare”, „ Ziarul de duminică”,„ Litere, Arte & Idei”, „Problema ta – Revistă de Filozofie și Artă”,etc.

În 1993 înființează compania de teatru experimental „D.M. Experimental Theatre“ (cu reprezentații pe scena „Amfiteatru“ a Teatrului Național „I. L Caragiale“ și pe scena Teatrului „Nottara“ din București) și, în 1997, Casa de producție „Arcultro Media“.

A editat un mare număr de volume precum și suplimentele Arhivei Culturale Române din cadrul revistei „Observator cultural”. Este primul editor român al textelor lui Ernesto Che Guevara, apărute în volumul „Cuvinte către revoluționari“, editura Eikon, Cluj. De asemenea, este președinte al Fundației Arhiva Culturală Română și fondator al „Canadian Cultural Center“.

Datorită ciclurilor de poeme „Rituri de dragoste și ură“, „Mic tratat de colorare a nopții” și „Scrisori către fluturi” precum și a stilului deosebit în care își scrie povestirile, înregistrează un fenomenal succes (situîndu-se pe primul loc în topul celor mai accesate scrieri de ficțiune ale anului 2008 – conform StatCounter Romania) devenind unul din cei mai citiți tineri scriitori români on-line.

Inclus în Enciclopedia personalităților din România „Who is Who“ (2012).

„După părerea mea, Fabian Anton este cel mai important și autentic talent poetic al generației sale“ (Adrian Păunescu)

„ Nu-ţi fie frică, moartea nu separă

decît o gară de o altă gară,

decît o tîmplă de o altă tîmplă,

ce a trecut de ceea ce se-ntîmplă,

sînii mei albi de sînii ce în zori

îţi presărau peste cearceaf culori,

neaua de azi de neaua ce-altădat

o risipeam să nu te ştiu plecat,

burgul meu mov de burgul ăsta gri

în care zilnic inventez copii

cu nume stranii, cu aripi de ceaţă,

plutindu-ne incandescent prin viaţă

şi trupul meu, neîmblînzit şi mut,

de un alt trup, la fel de nevăzut.

Nu-ţi fie teamă, moartea nu separă

decît o gară de o altă gară…”

 

Muza virtuală

 

Surse bibliografice: Wikipedia

Sursa foto: https://www.academia.edu

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s