MARCEL PROUST

marcel-proust-3

Marcel-Valentin-Louis-Eugène-Georges Proust  10 iulie 1871 – 18 noiembrie 1922) a fost un romancier, eseist și critic francez, cunoscut mai ales datorită romanului „În căutarea timpului pierdut” (în limba franceză „À la recherche du temps perdu”), operă monumentală de ficțiune a secolului XX, publicată de editura Gallimard în șapte volume, redactate vreme de mai bine de 14 ani.

Proust a scris și a publicat din tinerețe. În 1892 a fondat o revista literară care se numea  „Le Banquet” (titlul francez al celebrului dialog al lui Platon, „Banchetul”, cunoscut și sub denumirea de Symposium). În anii următori Proust a publicat povestiri și eseuri în extrem de prestigioasa revistă literară „La Revue Blanche”. În 1896 apare „Les Plaisirs et les Jours”, o antologie în care au fost adunate multe dintre aceste opere de tinerețe. Cartea era însoțită de o prefață a unui autor în vogă la acea vreme, și anume Anatole France  și era atât de dichisită încât atingea prețul dublu față de cel al unei cărți normale. Cu toate acestea critica nu i-a acordat nici un fel de atenție.

Începând cu 1895 Proust și-a ocupat câțiva ani cu lecturile din Carlyle, Emerson și John Ruskin. În urma acestor lecturi, Proust a început să-și rafineze propriile sale teorii despre artă și rolul artistului în societate. Responsabilitatea ce-i revine artistului este să se confrunte cu aparența naturală, să-i deducă esența și să exprime această esență prin medierea operei de artă.

Început în 1909 și terminat doar parțial în anul morții sale, ciclul de romane „În căutarea timpului pierdut” consistă din șapte volume groase, cu peste 2,000 de personaje. Graham Greene l-a numit pe Proust „cel mai mare romancier al secolului XX”, iar William Somerset Maugham a numit romanul lui Proust „cea mai mare ficțiune din toate timpurile până în ziua de azi”. Proust a murit înainte de a putea să-și corecteze șpalturile ultimelor trei volume, editate postum de fratele său, Robert.

Autorul a satirizat aristocrația, a fost un analist al dragostei și al geloziei, și un pionier al romanului de introspecție și analiză ale conștiinței. A creat peste 40 de personaje memorabile. Mai presus de toate mesajul cartii sale este afirmarea vieții.

Homosexualitatea e o temă importatantă a operei sale, dar pătrunde în acestea târziu, abia după moartea mamei sale. Astfel, după Calea spre Guermantes și în celelalte volume, în special în Sodoma si Gomora, Proust recunoște implicit că era el insuși homosexual.

Prima parte, „Partea dinspre Swann” (1913), publicată inițial pe cheltuiala sa, nu a atras atenția asupra sa. Cinci ani mai târziu, cea de-a doua parte, „La umbra fetelor în floare” (1919), a avut un mare succes și a câștigat prestigiosul Premiu Goncourt. Părțile a treia și a patra, „Partea spre Guermantes ”(2 volume, 1920-21) și „Sodoma și Gomora” (2 volume, 1921-22), au fost de asemenea bine primite.

Ultimele trei părți, lăsate în manuscris la moartea sa, au fost publicate postum: „Prizoniera” (sau „Captiva”) (1923), „Albertine a dispărut” („sau Fugara”) (2 volume, 1925) și „Timpul regăsit” (2 volume, 1927).

Ca fapt divers, se pare că marele scriitor André Gide a refuzat să publice manuscrisul primei părți a romanului, „Partea dinspre Swann” la editura revistei „Nouvelles Revue Française” deoarece i s-a părut „dezlânat”!

Proust a tratat timpul ca fiind atât un element distrugător, cât și un element pozitiv, a cărui esență poate fi descoperită numai de memoria intuitivă. Timpul este într-o scurgere constantă, momentele din trecut și din prezent având o realitate egală. Proust a explorat de asemenea culmile psihicului uman, acțiunile subconștientului, și iraționalitatea comportamentului uman, în special în contact cu dragostea.

Traducătorii singurelor variante integrale în limba română ai romanului fluviu al Marcel Proust „În căutarea timpului pierdut” sunt Radu Cioculescu și Irina Mavrodin.

„Oricine, când citeşte, se citeşte pe sine însuşi. Opera scriitorului nu este decât un fel de instrument optic propus cititorului pentru a-i permite de a distinge ceea ce, fără asta, nu ar fi văzut niciodată.”

 

Muza virtuală

 

Surse bibliografice: Wikipedia

Sursa foto: Famous People

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s