JEAN COCTEAU

522a960f7c55536fc1689fbb76da57b4

Jean Maurice Eugène Clément Cocteau ( 5 iulie 1889 –  11 octombrie 1963) a fost poet, scriitor, pictor, dramaturg și cineast francez.

Familia scriitorului făcea parte din burghezia pariziană, cultivată, bogată şi interesată de muzică, de pictură şi de literatură. Primele amintiri ale lui Cocteau sunt legate de teatru, în formele sale populare, cum ar fi circul şi palatul de gheaţă, cât şi de teatrul serios, cum ar fi tragediile jucate la Comédie-Française.

La 19 ani a publicat primul volum de poezie,  „Lampa lui Aladin”,  devenind cunoscut în cercurile artistice boeme drept „prinţul frivol”. Face parte dintr-un grup alături de Marcel Proust, André Gide şi Maurice Barrès.

Cocteau rămâne în memoria literaturii cu trei mari succese: „Les Enfants terribles” (roman, 1950), „Les Parents terribles” (piesă de teatru, 1929), „La Belle et la Bête” (film, 1946).

„Copiii teribili” aminteşte, într-o oarecare măsură, de tragediile antice greceşti, dar poate fi interpretată, în acelaşi timp, ca o variantă incestuoasă a piesei „Romeo şi Julieta ”de Shakespeare, mai ales prin prisma finalului.

„Părinţii teribili” este o poveste tulburătoare, despre viaţă şi moarte, despre legătura dintre părinţi şi copii (o relaţie la limita patologicului), într-un spectacol în care râsu’-plânsu’ e mereu prezent. Comicul şi tragicul sunt atât de bine întreţesute, încât hohotele publicului se transformă în fior de emoţie, aproape de lacrimă.

Scris și regizat în 1946, avînd la bază basmul „Frumoasa și Bestia”, filmul lui Jean Cocteau a fost realizat cu mari dificultăți financiare, după pregătiri care au durat mai bine de un an. Condus de fascinația pe care a păstrat-o încă din copilărie pentru acest basm, Cocteau face apel la convenția naivității pentru a putea ajunge, prin intermediul fabulației, tocmai la combaterea ei în tratarea unei idei preconcepute: aceea a promovării frumuseții ca trăsătură necesară a ființei ideale, respectiv a bărbatului ideal.

Teme de gândire: De ce iubirea e completă doar dacă Frumoasa  are parte de un Făt Frumos ? De ce nu se poate spune că  „Frumoasa și Bestia au trăit fericiți pînă la adînci bătrîneți”, ci doar că „Frumoasa și Prințul au trăit fericiți pînă la adînci bătrîneți”? De ce a ajuns fericirea să fie astfel condiționată ?

„Cu cât sunt mai multe lumânările pe tort, cu atât mai puţin aer ai să le poţi sufla.”

 

Muza virtuală

 

Surse bibliografice: Wikipedia, historia.ro, editura-art.ro, semnebune.ro, teatral.ro, dilemaveche.ro.

Sursa foto: Pinterest

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s