OCTAVIAN PALER

Octavian-Paler

Octavian Paler (n. 2 iulie 1926 – d. 7 mai 2007) a fost un scriitor, jurnalist, editorialist și om politic român.

Poet, prozator, eseist şi memorialist, Octavian Paler a urmat simultan cursurile la Facultatea de Litere şi Filosofie şi Facultatea de Drept, refuzând  propunerea de a rămâne asistent la Catedra de estetică, fiind recomandat de T. Vianu.

Din 1949 a fost angajat la Radiodifuziune, unde ajunge corespondent special şi apoi redactor-şef adjunct (1958) la redacţia culturală. În 1964 a fost numit corespondent Agerpres la Roma timp de 3 luni.  Între anii 1965 și 1968 a fost director general al Televiziunii Române și  primul organizator al festivalului „Cerbul de aur”. În calitate de redactor-şef la „România liberă” din anul 1970, a fost  demis în 1983, din motive politice.

A debutat în 1958 în revista „Luceafărul” cu poemul  „Ulciorul”, urmat de o schiţă şi un reportaj literar. Editorial, debutează târziu, în 1970, cu un volum de poezii, „Umbra cuvintelor”, urmat de „Drumuri prin memorie”, memorialul unor călătorii în Egipt, Grecia (1972) şi Italia (1974).  Tot un jurnal de călătorie este „Caminante” (1980), urmarea unui itinerar mexican.  Rodul fascinaţiei miturilor antice este volumul  „Mitologii subiective” (1975).

Octavian Paler se dovedește a fi  adeptul unei literaturi confesive sau parabolice, în care dezbaterea etică devine esenţială. În ipostaza de prozator, a publicat romanele „Viaţa pe un peron” (1981) şi „Un om norocos” (1984), ultimul provocând reacţii contradictorii în presa vremii. Li se adaugă volume de eseuri propriu-zise, animate de un patos al dezbaterii morale, uneori apropiate teatrului de idei: „Apărarea lui Galilei” (1978), „Scrisori imaginare” (1979), „Polemici cordiale” (1983),  , „Viața ca o coridă”  (1987), „Don Quijote în est” (1993), „Rugați-vă să nu vă crească aripi” (1994), „Vremea întrebărilor” (1995), „Aventuri solitare” (1996), „ Deșertul pentru totdeauna” (2001), „ Autoportret într-o oglindă spartă” (2004).

I s-a acordat Premiul Uniunii Scriitorilor în 1972 și 1980 și  „Opera Omnia” a Uniunii Scriitorilor din România în2005. Anul 2003 i-a adus „Steaua României”, în grad de cavaler. Din 1990 a fost  director onorific al cotidianului „România liberă”, la reconstrucţia căruia a contribuit decisiv. După evenimentele din decembrie ’89, fondează împreună cu Ana Blandiana, Gabriel Liiceanu ș.a. „Grupul de Dialog Social”, care se evidențiază prin pozițiile sale anti-comuniste. Va deveni un influent analist – lucid şi polemic – al fenomenului socio-politic postrevoluţionar.

Au trecut 10 ani fără Octavian Paler, însă eu îl întâlnesc în fiecare zi. Confesiunile lui fac parte din gândurile mele, cărțile domniei sale ocupă un loc de frunte în biblioteca mea. Scriitorul însingurat dar niciodată izolat continuă să fie cerut în librării, la biblioteci, este prezent prin confesiunile lui oferite ca memento de înțelepciune pe rețelele de socializare, este amintit de televiziuni. Întreaga sa operă este mărturisirea propriei vieți, analiză lucidă a dragostei, pasiunii, nostalgiei și disperării.

Decalog

 

Prima poruncă: Să aştepţi oricât.

A doua poruncă: Să aştepţi orice.

A treia poruncă: Să nu-ţi aminteşti, în schimb, orice. Nu sunt bune decât amintirile care te ajută să trăieşti în prezent.

A patra poruncă: Să nu numeri zilele.

A cincea poruncă: Să nu uiţi că orice aşteptare e provizorie, chiar dacă durează toată viaţa.

A şasea poruncă: Repetă că nu există pustiu. Există doar incapacitatea noastră de a umple golul în care trăim.

A şaptea poruncă: Nu pune în aceeaşi oală şi rugăciunea şi pe Dumnezeu. Rugăciunea este uneori o formă de a spera a celui ce nu îndrăzneşte să spere singur.

A opta poruncă: Dacă gândul ăsta te ajută, nu evita să recunoşti că speri neavând altceva mai bun de făcut sau chiar pentru a te feri de urmările faptului că nu faci nimic.

A noua poruncă: Binecuvântează ocazia de a-ţi aparţine în întregime. Singurătatea e o târfă care nu te învinuieşte că eşti egoist.

A zecea poruncă: Aminteşte-ţi că paradisul a fost, aproape sigur, într-o grotă.

 

Muza virtuală

 

Surse bibliografice: Wikipedia, Dicționarul biografic al literaturii române – Aurel Sasu

Sursa foto: devorbacutine.eu

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s