DAN VERONA

a-613

Dan Verona (n.1 iulie 1947) este un poet, prozator și traducător roman, absolvent  al Facultăţii de Filologie, secţia română-franceză, a Universității  din Bucureşti în  1972, cu teza  „Psalmii în literatura română”.

Din 1972 până în 1988 este redactor la Radiodifuziunea Română. Ca poet, a debutat  în 1972 cu volumul  „Nopţile migratoare”, fiindu-i acordat Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor şi premiul revistei „Luceafărul ”(1972). În anul 2003 a absolvit Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universităţii din Bucureşti.

A mai publicat volumele de poeme „Zodia măslinului” – 1974, „Cartea runelor” – 1976, „Daţi ordin să înflorească magnolia” – 1977, „Viaţa la treizeci şi trei de ani”  -1981 şi „Balada vestitorului şi alte poeme” –  1986, iar în 1982, romanul „Îngerii chilugi” (premiul Uniunii Scriitorilor şi premiul C.C. al U.T.C. pentru proză). Orfan de ambii părinți, în cartea sa de proză „Îngerii chilugi” evocă perioada în care a stat la orfelinatul de copii.

Dan Verona este poetul ale cărui versuri le-am fredonat fără să știm cui aparțin, fiind „necunoscutul” care ne indemna la visare ascultând melodii de neuitat. A compus texte pentru muzică folk, în continuare cu priză la publicul de orice vârstă (cine nu a fredonat „Un copac cu flori” cântat de Ștefan Hrușcă pe versurile poetului? Ori „Dragostea, destin străvechi”, melodia lui Vasile Șeicaru?)

În versurile sale, cântarea beatitudinilor coboară spre cotidian, spre denunţul sarcastic al civilizaţiei desacralizante şi al condiţiei căzute. Mistica maternă, în ipostaze care urcă accidentul biografic spre devoţiunea sacră, e cea care uneşte cele două versante.

Creația lui Dan Verona nu apare sub forma unei liste lungi de volume.  Spre deosebire de alti poeti aparținând aceleiași generații (Emil Brumaru, Mircea Dinescu),  după anii ’90 Dan Verona nu a mai publicat nici un volum de poezie, însă tot ce ne-a oferit este esențial, –  cu toții știm că esențele tari se păstrează  în sticle mici.

„Ninge iar iubito in absenta ta
Ca o despletire de ciresi in mai
Din copilarie n-a mai nins asa
Daca ai fi cu mine am fugi pe cai

Parca tot pamantul e-nvelit de cer
Prins de Odiseea fulgilor de nea
Azi mi-e dor de tine ca un mesager
Urmarit de viscol si absenta ta

Ninge cu argintul coamelor de cai
Ninge ca o nunta veche la fereastra
Dac-ai fi cu mine astazi in alai
Am porni iubito catre nunta noastra

Ca si cum ar curge vremea inapoi
Sa imparta iarasi doua vesnici
Ninge cu duminici, ninge intre noi
Cei pierduti in lume, singuri si copii

Daca-as sti pe unde este umbra ta
Azi pe sub zapada ti-as sapa tunel
Si-am reface lumea cum a fost candva
Intr-un vis de sanii si de clopotei.
 ”

Muza virtuală

 

Surse bibliografice: Wikipedia

Sursa foto: autorii.com

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s