GEORGES DUHAMEL

georges-duhamel-9280480-1-402

Georges Duhamel (n. 30 iunie 1884 –  d. 13 aprilie 1966) a fost un scriitor francez, medic și un mare umanist.

În 1914 Georges Duhamel se înrolează și practică meseria de chirurg timp de patru ani, deseori expus pericolului.  Această experiență dureroasă îi va inspira două scrieri care îi aduc o notorietate imediată: „Viața martirilor și Civilizație”, ultima obținând Premiul Goncourt în 1918. Revenind în viața civilă, el se consacră în întregime literaturii și apărării unei  civilizații cu față umană.

În 1935, Georges Duhamel este ales membru  al Academiei Franceze. Între 1930 și 1940, călătorește în Franța și în străinătate, apărând prin conferințe excepționale limba și cultura franceză, precum și ideea unei civilizații bazate pe afecțiunea umană în contrast cu progresul tehnic. Articolele și conferințele sunt publicate sub diverse titluri.

În timpul celui de-al doilea război mondial, Georges Duhamel, numit provizoriu „secretar permanent” al Academiei Franceze, își va vedea opera interzisă de către germani. El se va opune cu curaj presiunii ocupanților și fracțiunii mareșalului Pétain din interiorul Academiei Franceze, poziție pentru care generalul Charles de Gaulle îi va aduce mulțumiri publice mai târziu.

După război, în 1947, Duhamel este numit președinte al „Alianței Franceze” și va relua călătoriile cu scop de promovare a culturii franceze, înființând peste tot numeroase școli ale Alianței.

Cele mai cunoscute romane ale autorului sunt: „Spovedanie în miez de noapte” – 1920, „Jurnalul lui Salavin” – 1927, „Scene din viața viitoare” – 1939.

Georges Duhamel  a rămas în memoria posterității ca autor al romanului-fluviu „La chronique des Pasquier” („Cronica familiei Pasquier”), publicat între 1933 și 1945.  Cele 10 volumele din seria „Pasquier” reprezintă esența străduinței unei vieți, prin caracterul lor de mărturisire. Romanul este o vastă operă epică, de un realism mediu, care urmărește destinul unei familii burgheze. Concepția scriitorului despre lume și viață poate fi înțeleasă citind cuvintele personajului Laurent Pasquier: „ Nu prin minuni poți crea, ci prin muncă și strădanie”.

„Respect prea mult ideea de Dumnezeu ca să-l fac responsabil de o asemenea  lume absurdă.”

 

Muza virtuală

 

Surse bibliografice: Wikipedia

Sursa foto: biography.com

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s