AUREL BARANGA

Aurel_Baranga

 

Ioan Aurel Baranga, născut Aurel Leibovici, (n. 20 iunie 1913 –  d. 10 iunie 1979) a fost un poet și dramaturg român de origine evreiască.

Baranga a debutat cu versuri în revista „Bilete de papagal” a lui Tudor Arghezi. A editat împreună cu Gherasim Luca, Paul Păun și Sesto Pals revista de avangardă „Alge”. Scriitorul a colaborat la revista de avangardă „unu”, editată de Sașa Pană și Moldov. În 1948 a scris textul imnului României comuniste din anii 1948-1953 „Zdrobite cătușe”, muzica fiind compusă de Matei Socor. Tot în 1948, Aurel Baranga a primit ca „sarcină de partid” să înființeze revista de satiră și umor Urzica. Din 1949 și până la sfârșitul vieții  a fost redactor-șef la „Urzica”.

Aurel Baranga ilustrează perfect, prin destinul său paradoxal, tribulaţiile existenţiale ale scriitorilor evrei. Iertate să-i fie păcatele omului supus vremurilor … În „Gazeta literară” din anul 1960, Baranga scria: „Lenin a dat neamului nostru chemat la luptă şi la libertate, demnitate, grandoare, sensurile majore ale existenţei. (…) Ilici nu a murit, el trăieşte prin tot ce are epoca noastră mai demn.”

Dincolo de lașități și erori, Aurel Baranga a devenit cel mai reputat dramaturg al generaţiei sale, invidiat şi imitat de mulţi dintre confraţii săi: piese ca „Siciliana”, „Mielul turba”t, „Sfântul Mitică Blajinul”, „Opinia public” sau „Travesti” vor ajunge chiar la fel de celebre ca şi comediile lui Caragiale, ele fiind traduse, reprezentate scenic sau difuzate radiofonic şi peste hotare. A fost dramaturgul dramaturg care a reusit sa surprinda perfect atitudinea membrilor de partid si sedintele obositoare la care erau nevoiti sa participe: alegeri sindicale, sedinte pentru interesul partidului, alegerea delegatiei de ziaristi, gâdilarea orgoliilor, ș.a.m.d.

Numele său va rămâne mereu legat de „Urzica”, revistă de satiră și umor, care a apărut în România în perioada 1949-1989, publicând literatură satirico-umoristică și grafică satirică. Revista fost înființată de Aurel Baranga ca „sarcină de partid” primită în 1948.

Articolul program al primului număr al revistei  –  1 februarie 1949, pag. 3 –  anunța  intențiile răzbunătoare ale clasei muncitoare eliberate de sub, „jugul” capitalist: „într’o țară în care, sute de ani, cîteva zeci de mii de profitori au râs cum au vrut de popor, are și poporul – în sfârșit, astăzi liber – dreptul la zâmbet.”  Erau vizați pentru „urzicare”: „mincinoșii” și „servilii”, aceștia fiind, bineînțeles, reprezentanții clasei burgheze care se încăpățânează să creadă în valorile democrației de tip capitalist. Din 1990, revista a apărut sub titlul „Moftul roman”, serie nouă, avându-l ca redactor-șef pe prozatorul și dramaturgul Mihai Ispirescu.

Ca o paranteză anecdotică, iată reverberațiile pricinuite de moartea lui Stalin: toată presa a publicat declaraţii, angajamente, regrete pentru „marele conducător”.  Redactorul-șef al „Urzicii” primise ca sarcină pe linie de partid să apară revista. „ Am trimis la Comitetul Central nu ştiu câte variante de coperte, cum să fie „Urzica” prezentată la nenorocirea care se întâmplase. Nu găseam formula prin care să exprimăm momentul. A trecut o zi, au trecut două, au trecut nouă, în final două  săptămâni. Tot ce propuneam noi se respingea la C.C.  Şi într-o zi, era deja la potou, nu mai aveam timp să tipărim ceva. Vine Baranga la redacţie, era tot colectivul revistei. «Ce facem?» Toţi am ridicat mâinile. S-au uitat la mine, că eu eram responsabil cu coperta. «Nu mai ştiu ce să fac«, am zis. «Uite, cred că am găsit o soluţie. Fiţi atenţi!»  A cerut secretarei să formeze numărul de telefon de la CC. «Tovarăşe, n-am reuşit să ne ridicăm la înălţimea la care s-a ridicat tovarăşul Stalin. Ce ne-am gândit noi. Şi cred că este o soluţie la care nu s-a gândit nimeni până acum. am hotărât ca, în semn de omagiu la marea pierdere pe care a suferit-o omenirea, să sacrificăm acest număr al revistei „Urzica”. La dispariţia tovarăşului Stalin, „Urzica ”nu apare». S-a făcut linişte. Aşteptam reacţia. «Da, tovarăşe Baranga, este nemaipomenit. Într-adevăr, dumneavoastră faceţi un sacrificiu!». Şi a fost singura dată când „Urzica” nu a apărut.” (Florin Mihai).

„Trăim o dramă a limbajului: unii rostesc fraze, alţii parafraze şi doar câţiva, rareori, câte un cuvânt.”

 

Muza virtuală

 

Surse bibliografice: Wikipedia, contemporanul.ro, jurnalul.ro.

Sursa foto: Wikipedia

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s