GEORGE CĂLINESCU

George-Calinescu

 

George Călinescu  (n. 19 iunie 1899 – d. 12 martie 1965) a fost critic, istoric literar, scriitor, publicist, academician român, personalitate enciclopedică a culturii și literaturii române, de orientare, după unii critici, clasicizantă, după alții doar italienizantă sau umanistă. Este considerat drept unul dintre cei mai importanți critici literari români din toate timpurile, alături de Titu Maiorescu sau Eugen Lovinescu.

Este autorul unor studii fundamentale despre scriitori români („Viața lui Mihai Eminescu”, „Opera lui Mihai Eminescu”, „Viața lui Ion Creangă” ș.a.). Publică, dupa 1945, studii și eseuri privind literatura universală („Impresii asupra literaturii spaniole”, „Scriitori străini”). Studiul „Estetica basmului” completează spectrul de preocupări ale criticului și istoricului literar, fiind interesat de folclorul românesc și de poetica basmului.

A publicat monografii, în volume separate, consacrate lui Mihai Eminescu, Ion Creangă, Nicolae Filimon, Grigore Alexandrescu (1932-1962), biografii romanțate, numeroase alte studii, eseuri, a ținut numeroase conferințe, academice sau radiofonice, a scris mii de cronici literare în zeci de reviste din perioada antebelică, interbelică și după aceea, până în anul morții, în 1965.

Scrie romane de tip balzacian (cu intenție polemică evidentă), obiective, la persoana a treia, denumite dorice, în terminologia lui Nicolae Manolescu din studiul asupra romanului românesc „ Arca lui Noe”, începând de obicei cu descrierea decorului caselor, unde are loc acțiunea romanului. „Enigma Otiliei” narează povestea de dragoste nefericită dintre Felix și Otilia, „Cartea nunții” este un roman despre căsătorie, „Bietul Ioanide” și „Scrinul negru” au în centru figura unor intelectuali (arhitectul Ioanide în „Bietul Ioanide” și apoi și în „Scrinul negru”), iar acțiunea lor are loc în perioada interbelică și imediat dupa aceasta, în epoca Republicii Populare Române.

Ca fapt divers, titlul romanului „Scrinul negru ”provine de la un obiect de mobilier real, un scrin de culoare neagră, pe care l-a cumpărat dintr-un talcioc și în care a descoperit arhiva unei familii. A mai scris versuri – „ Lauda lucrurilor”; teatru –  ”Șun, mit mongol”; note de călătorie; publicistică, iar „Cronicile mizantropului” au devenit brusc, după 1947, „Cronicile optimistului”.

Poetul şi publicistul Lucian Valea, avându-l ca profesor în studenție pe G. Călinescu, povestește în cartea sa „Oameni pe care i-am iubit”: „ Călinescu, profesorul, era infernal, mereu în contradicţie cu sine, mereu neîncrezător în principiile pedagogiei (…).Nu era făcut pentru sistem didactic. Lecţiile sale, magistrale, s‑ar fi cerut mai degrabă as-cul–tate în spaţii largi, cu iarbă pe jos, ori cu dale dreptunghiu-lare de agora. (…) Tragedia studenţimii mediocre era aceea că se străduia din răsputeri să rezume prelegerile lui Călinescu. La examen, cei cu mentalitatea de belferi învăţau din  Nedioglu, Loghin, Murăraşu, Predescu. Pentru ei, întâlnirea cu profesorul se transforma în dezastru. Acesta se înfoia, izbucnea tumultuos împotriva impostorilor şi-i decapita necruţător şi-i muştruluia cumplit pe vinovaţi.”

Cea mai cunoscută, dar și cea mai controversată istorie literară românească, „Istoria literaturii române de la origini până în present” de G. Calinescu rămâne și astăzi un subiect care stârnește numeroase ecouri. Se poate spune că scriitorii cercetați de G. Calinescu devin personaje literare, iar operele lor, ca și perioada istorică în care se realizează, sunt reactualizate într-o viziune care este atât a scriitorilor respective, cât și a lui Călinescu însuși. Această lucrare își propune să dea oricui încrederea că avem o strălucită literatură” care slujește drept cea mai clară hartă a poporului român”. Urmărind fenomenul literar românesc în totalitatea sa, G. Calinescu are în vedere mai intâi perspectiva lui estetică. Scriitorii sunt prețuiți în măsura în care au pus pietre „autentice la timpul” mare al întregii literaturi și dupa cum au prefigurat modalități estetice de mai târziu.

Cine a fost, cine este George Călinescu? Pentru elevii de liceu care „se luptă” aprig cu literatura, Călinescu este doar un alt critic care le dă de furcă cu memorarea unor citate. Pentru literatura și cultura românească, George Călinescu rămâne un profesor de largă deschidere culturală (între național și universal), orator greu de comparat cu alți confrați, cercetător de literatură de-a dreptul inedit la noi, publicist mereu prezent în evoluția culturală româneasca și universală, scriitor deschis către toate genurile literare și către diversele tendințe clasice și moderne.

 

Muza virtuală

 

Sursa foto: istorie-pe-scurt.ro

Surse bibliografice: Wikipedia, „Oameni pe care i-am iubit” de Lucian Valea, autorii.com

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s