FERNANDO PESSOA

fernando-pessoa

Fernando António Nogueira Pessoa (n. 13 iunie 1888 –  d. 30 noiembrie 1935), a fost un poet, eseist și scriitor portughez, reprezentant al modernismului lusitan.

Este considerat unul din cei mai importanți poeți portughezi din toate timpurile, valoarea lui fiind comparată cu cel al lui Camões. Criticul american Harold Bloom, în cartea sa „The Western Canon” (Canoanele vestului), afirma despre Pessoa că, alături de Pablo Neruda, „este cel mai reprezentativ poet al secolului XX”.

Așa cum spune și Octavio Paz, poetul nu are biografie. Biografia lui este opera. Secretul lui, de altfel, e scris chiar în numele pe care-l poartă: Pessoa înseamnă „persoană” în portugheză și vine de la „persona”, masca poeților romani.

A lăsat două culegeri de poeme în engleză, o carte subțire de versuri portugheze și un cufăr plin cu manuscrise. „Cartea neliniștirii”, scrisă aproximativ în 1931, este unul dintre cele mai valoroase manuscrise ale sale.

Iată ce spune Pessoa în această carte, ce pare o frescă a propriului său suflet: „Nu am nici un sentiment politic ori social. Dar, într-un anume sens, am un înalt sentiment patriotic. Patria mea e limba portugheză”.

Poeziile lui Pessoa au fost traduse, din portugheză, în românește de Dinu Flămând.

Opțiunile literare ale lui Pessoa s-au cimentat  încă de la începuturi: Shakespeare și poezia metafizică engleză, Edgar Allan Poe, clasicii latini, literatura ezoterică dar și gnosticii alexandrini, decadentismul sfîrșitului de veac trecut dar și cel al Romei antice.

În faimosul cufăr descoperit după moartea scriitorului au fost găsite nu mai puțin de 27.453 de texte, de la horoscopul Portugaliei, la răspunsurile pentru o revistă de cuvinte încrucișate ce apărea în Anglia. Dar marea parte a moștenirii o constituie poezia, teatrul, eseistica, proza, traducerile, proiectele de filosofie și conspectele de lectură.

Cea mai mare parte a operei sale a fost semnată cu diverse heteronime, cărora Pessoa le-a creat personalităţi şi biografii distincte. Printre cele mai cunoscute se numără Alberto Caeiro – poetul naturii, Ricardo Reis – epicureicul, Álvaro de Campos – modernistul şi, probabil cel mai cunoscut dintre ei, Bernardo Soares, căruia Pessoa i-a atribuit scrierea „Cărţii neliniştirii”. Pessoa moare în 1935, an în care, pentru criticii literari şi pentru cititori, se va naşte „cazul Pessoa“.

„Am încercat întotdeauna să fiu doar un spectator al vieții, fără să mă amestec în ea. […] Față de viață, manifest numai interesul unui descifrator de şarade. Mă opresc, descifrez, apoi plec mai departe. Nu fac apel la nici un sentiment.” – declara scriitorul.  Omul „vecin cu viața”, veșnic plictisit și nemulțumit, pesimist, ironic și autoironic , ne-a dăruit poate cea mai sinceră, lucidă și necruțătoare analiză.

 

Muza virtuală

 

La revedere,  zâna din poveşti!

 

Aripile tale sunt făcute din lumină,

eu zac aici doborât de boală

neglijat de univers

şi iartă-mă acum.

O durere rea mă încearcă

aş putea folosi adevărul.. sau aspirina..

 

Sursa foto: Escritas.org

Surse bibliografice: Wikipedia, elefant.ro,

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s