ORHAN PAMUK

Orhan-Pamuk

 

Orhan Pamuk (n. 7 iunie 1952) este unul dintre cei mai renumiți scriitori turci contemporani, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în anul 2006. Motivația juriului Academiei suedeze la acordarea Premiului a fost că Orhan Pamuk, „ în căutarea sufletului melancolic al orașului natal, a descoperit noi simboluri ale ciocnirilor și felului cum se împletesc culturile”.  Operele sale au fost traduse în peste 40 de limbi și publicate în peste 100 de țări. Receptat ca un scriitor „al cetății”, revista americană „Time” l-a inclus în anul 2006 pe lista celor mai influenți 100 de oameni din lume.

Primul roman publicat după dobândirea Premiului Nobel pentru Literatură a fost „O ciudăţenie a minţii mele“ (publicat la Editura Polirom în 2016),  o poveste întinsă pe 600 de pagini în compania iaurgiului Mevlut Karataș, traversând o jumătate de secol. O poveste aparent banală, ducând către o lume a vechiului Istanbul, o lume într-o inevitabilă schimbare, al cărei parfum îți provoacă nostalgie.

Romanul politic publicat în 2002, „Zăpada” are o acțiune care te duce cu gândul la lumea posomorâtă a lui Kafka.  Este vorba despre un poet de naționalitate turcă, emigrat în Germania, care va reveni în țara natală, într-un mic orășel de provincie, unde se va confrunta cu o ninsoare de „sfârșit de lume”, complicată cu o crimă, un val de sinucideri și…multe slăbiciuni de ordin moral.

O adevărată saga turcească va oferi cartea „, Cevdet Bey și fiii săi”, cronica unei familii care va urmări destinele a trei generații, surprinzând prin detalii istorice, trecerea societății turce de la tradiționalism la modernism.

„Fortăreața albă” pune față în față Orientul cu Occidentul, într-o poveste captivantă, autorul jonglând cu alternanța lumilor, între fantezie și realitate, punând cititorul  în situația dificila de a alege între basm și realitate.

Marele succes a venit odată cu „Cartea neagră”, un roman dificil de parcurs, dar care merită din plin să fie citit. Dincolo de misterul în care plutesc personajele, la limita dintre roman polițist și thriller psihologic, cartea te „plimbă” pe străzile orașului Istanbul, în căutarea adevărului, a dragostei, a identității.

„Muzeul Inocenței” , creat chiar de Orhan Pamuk pentru a însoți romanul omonim,  cuprinde exponate ce evocă personaje și secvențe ale cărții, alături de mărturii ale farmecului orașului pe care îl descrie atât de frecvent în opera sa. Colecția este împărțită în 83 de vitrine ce reprezintă fiecare câte un capitol al romanului, cu sute de obiecte adunate de scriitor pentru a-și construi opera.

„Mă numesc Roșu” este cartea pe care am lăsat-o intenționat la final, meritând în opinia mea locul de frunte între romanele lui Orhan Pamuk. Este cartea pe care am renunțat să o citesc, după primele 10 pagini, revenind asupra ei când am simțit că este o carte care se…vrea citită! Tradusă în peste 40 de limbi, „Mă numesc Roșu”, despre care Orhan Pamuk spune ca este „cel mai plin de culoare, mai optimist” roman al lui, acoperă noua zile „înecate” de ninsoare în Istanbulul secolului al XV-lea, oferind pe un fond de poveste polițistă cu substrat filosofic, mai multe lecții: lecția de dragoste, de istorie și de artă.

Orhan Pamuk reușește prin magia scrisului său să ne ofere iluzia unor alte lumi, spectacolul unui Orient care te smulge din vârtejul vieții banale, oferind farmecul și vraja vremurilor și locurilor de odinioară.

 

Muza virtuală

 

Sursa foto: Global Rights

Surse bibliografice: Wikipedia, filme-carti.ro, ziarulmetropolis.ro

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s