CHIAR, A CUI E LITERATURA?

images

 

Alex Ştefănescu este unul dintre cei mai importanţi critici literari pe rit vechi. Adică, ştiţi voi, criticul acela care de la înălţimea experienţei sale şi, mai ales, a revistei la care publică face şi desface reputaţii şi destine de cărţi. Este drept că, de la o vreme încoace, mai ales de când pasionaţii de scris şi de citit au descoperit că internetul poate fi o platformă mai eficientă pentru promovarea propriilor opere, importanţa acestui gen de critică a mai scăzut.

Dar nu despre asta vorbim aici. Profitând de faptul că este un nume important în critica de la noi domnia sa, s-a gândit că este cazul să urmeze principiul lui Peter (https://ro.wikipedia.org/wiki/Principiul_lui_Peter ) şi să îşi dea cu părerea şi în materie de legi. Textul pe care domnia sa l-a publicat pe Facebook este intitulat „Cui aparţine literatura română?”. Un titlu cam nefericit, după părerea mea, dar ea nu este foarte relevantă. Literatura nu este o entitate fizică, ci o noţiune abstractă, dată de suma unor opere care, de data asta, au o existenţă fizică. A încerca să translatezi caracteristicile componetelor către ansamblu are un uşor iz de sinecdocă, cu nuanţe de sofism. Literatura nu poate fi a cuiva, dar operele da. Domnul Alex Ştefănescu nu are o problemă cu scriitorii, ci cu moştenitorii acestora. „La fel de nefast este modul abuziv în care unii succesori ai scriitorilor se opun reeditării creaţiei literare pe care soarta le-a făcut-o cadou şi pe care adeseori nici n-o înţeleg, dar se încăpăţânează să o sechestreze şi – speră ei – să o exploateze brutal (…) Trebuie pus la punct un mecanism care să asigure prezenţa continuă în viaţa culturală de fiecare zi a operelor literare valoroase. Cum procedăm dacă un moştenitor abuziv refuză să fie de acord cu reeditarea unor cărţi, sub pretextul că le va reedita el însuşi, deşi amână sine die această operaţie? Ce se poate face dacă un asemenea moştenitor cere, pentru a-şi da consimţământul, sume exorbitante, de neplătit într-o ţară încă săracă? Cum se poate asigura inserarea în manualele şcolare a unor texte reprezentative pentru literatura română fără discuţii interminabile şi absurde (iar uneori şi infructuoase) cu deţinătorii unor copy-right-uri?”

Să încercăm să îi răspundem domnului Alex Ştefănescu citind din actuala lege.(http://www.euroavocatura.ro/legislatie/1137/Legea_drepturilor_de_autor,_Actualizata_2014__Legea_8_1996)

Art.33

„(1)Sunt permise, fara consimtamantul autorului si fara plata vreunei remuneratii, urmatoarele utilizari ale unei opere aduse anterior la cunostinta publica, cu conditia ca acestea sa fie conforme bunelor uzante, sa nu contravina exploatarii normale a operei si sa nu il prejudicieze pe autor sau pe titularii drepturilor de utilizare:

c)utilizarea de articole izolate sau de scurte extrase din opere in publicatii, in emisiuni de radio sau de televiziune ori in inregistrari sonore sau audiovizuale, destinate exclusiv invatamantului, precum si reproducerea pentru invatamant, in cadrul institutiilor de invatamant sau de ocrotire sociala, de articole izolate sau de scurte extrase din opere, in masura justificata de scopul urmarit;

g)reprezentarea si executarea unei opere in cadrul activitatilor institutiilor de invatamant, exclusiv in scopuri specifice si cu conditia ca atat reprezentarea sau executarea, cat si accesul publicului sa fie fara plata;”

Prin urmare cu manualele e clară (sau ar trebui să fie clară, în măsura în care elevii nu sunt obligaţi să le plătească, doar învăţământul e gratuit, nu?)

Apoi să întoarcem la ideea acestui „mecanism care să asigure prezenţa continuă în viaţa culturală de fiecare zi a operelor literare valoroase”. Înţeleg că domnul Ştefănescu ar dori cumva ca moştenitorii să fie obligaţi să permită publicarea operelor pe care le-au moştenit. Un fel de expropiere, ca la autostrăzi. Doar că, dacă acolo există un mijloc de stabili justa despăgubire (există un mercurial al terenurilor, conform unei grile notariale) aici lucrurile sunt ceva mai delicate, şi mi-e teamă că nu există un mecanism care să apere proprietarii de abuzuri. Poate este enervant că unii moştenitori nu iau în seamă ofertele unor edituri de la noi (despre care se ştie că plătesc foarte prost drepturile de autor), dar sigur domnul Ştefănescu ştie şi situaţii în care autorii s-au împotrivit acestui lucru. Cazurile Gogol şi Salinger sunt cele mai elocvente.

Să ajungem şi la ceea ce pare că îl doare cu adevărat pe domnul Ştefănescu.”De ce nu este prevăzut în legea dreptului de autor dreptul criticilor şi istoricilor literari la antologare (dreptul la citare fiind prevăzut)? O antologie nu este oare o operă (critică) nouă care are şi ea dreptul la existenţă? Oare nu ar trebui ca succesorii scriitorilor importanţi să aibă doar prioritate în activitatea de editare a scrierilor celor pe care îi moştenesc şi să nu deţină monopolul asupra lor? Ce ar trebui să întreprindă statul român pentru ca, respectând ceea ce constituie afacere în destinul unei opere literare, să-şi constituie totuşi un patrimoniu de texte, aşa cum există unul de picturi şi sculpturi, garantând accesul tuturor cetăţenilor la acest patrimoniu?

Cam înţelegem ce şi-ar dori domnia sa. Un fel de naţionalizare a operelor literare, care să fie puse eventual la dispoziţia criticilor iar aceştia să îşi poată întocmi apoi antologiile care să le asigure pe mai departe statutul.

Ca să fim mai expliciţi, nu se poate. Un astfel de mecanism, ar încălca dreptul la proprietate. Da, legea dreptului de autor trebuie modificată, mai ales sub presiunea evoluţiei tehnologice. Industria muzicală a dus mari lupte (procese) când a apărut Napster pentru a-şi proteja producţiile. Dar pentru a putea gândi o nouă faţă a acestei legi, cei la Uniunea Scriitorilor (nu ştiu exact care aripă) ar trebui să consulte nişte specialişti în materie.

Altfel, rămânem la întrebări abstracte, care dau naştere la răspunsuri concrete, dar ciudate.

 

Alexandru Luca

 

Sursa foto: Socializam

 

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s