ALEKSANDR SERGHEEVICI PUȘKIN

Puskin_2

 

Aleksandr Sergheevici Pușkin  (n. 6 iunie 1799 – d. 10 februarie 1837) a fost un poet și dramaturg clasic rus din perioada romantică, considerat a fi cel mai mare poet rus,  fondatorul literaturii ruse moderne. Pușkin a fost inițiatorul folosirii dialectului local în poeziile și piesele sale, creând un stil propriu de amestec al narațiunii cu teatrul, idila și satira — asociate cu literatura rusă și influențând major scriitorii ruși care i-au urmat.

Pentru a cunoaște și înțelege omul care se ascundea în spatele marelui scriitor, poate că un amănunt mai puțin cunoscut poate să ne reveleze destinul și opera sa.  Bunicul dinspre mamă al poetului provenea din Africa, de unde fusese răpit în copilărie și adus în Rusia. Ajuns lider militar și inginer apreciat de țarul Petru cel Mare, acesta s-a stabilit la Moscova, reușind să pătrundă într-o familie aristocratică. Din acest „mélange” de semintii se va naște o personalitate unică,  în care se vor îmbina profunzimea si sensibilitatea sufletului rus, cu pornirile pătimașe, aproape sălbatice, ale sângelui african.

Încă din tinerețe, prin scrierile sale, Pușkin s-a dovedit a fi un observator atent al societății ruse de rang înalt, fapt care i-a adus multe perioade de interdicții literare și exil intern. La 19 ani s-a căsătorit cu Natalia Goncharova, o mare frumusețe a Moscovei.  Odată cu apariția unui Făt-Frumos de origine franceză, baronul-ofițer Georges d’Anthes, vor începe necazurile, care, după șapte ani de căsnicie, vor duce la duelul în urma căruia, după două zile, Rusia va pierde cel mai mare poet și dramaturg romantic din secolul al XIX-lea.

Aleksandr Puskin a fost una dintre cele mai importante personalități literare din Rusia. Scriitor mereu dispus să accepte noi provocări, a scris poezie, scurte istorisiri, basme, romane și piese de teatru. Cea mai cunoscută lucrare a sa rămâne drama „Boris Godunov” (1825) și poemul epic „Evgheni Oneghin” (1832). Puskin a contribuit la crearea unei tradiții literare în Rusia, iar lucrarile lui i-au influențat pe mulți dintre scriitorii care i-au urmat.

Considerat poet al neamului său, într-o țară în care viața se trăiește dramatic, între agonie și extaz, Aleksandr Puskin rămâne în memoria umanității nu doar prin versurile sale, intrate pentru totdeauna în patrimoniul literaturii universale, ci și prin modul sublim, definitiv și nebunesc în care a celebrat dragostea și viața.

 

Muza virtuală

 

Eu te-am iubit…

Eu te-am iubit şi poate că iubirea

În suflet încă nu s-a stins de tot;

Dar nici nelinişte şi nici tristeţe

Ea nu îţi va mai da, aşa socot.

Fără cuvinte te-am iubit, fără nădejde,

De gelozie, de sfială chinuit.

Dea Domnul să mai fii cîndva iubită

Aşa adînc, aşa gingaş cum te-am iubit.

 

 

 

Sursa foto: Names Encyclopedia

Surse bibliografice: Wikipedia, revista „Magazin” – 9 mai 2006

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s