STAN VELEA

Stan-Velea

Stan Velea (n. 29 mai 1933 –  m.30 iunie 2007) este un specialist în limba și literatura poloneză, comparatist şi traducător. A urmat Facultatea de Filologie a Universităţii din Bucureşti, secţia slavistică, specialitatea limba şi literatura polonă (1952-1957). Şi-a susţinut doctoratul în 1968 cu o teză despre Wladislaw Reymont. După licenţă  a fost cercetător la Institutul de Istorie Literară şi Folclor al Academiei Române (Institutul de Istorie şi Teorie Literară „G. Călinescu”), unde va rămâne până la pensie.

A tradus în limba română numeroși scriitorii polonezi, printre care se numără Henryk Sienkiewicz, Boleslaw Prus, Wladislaw Reymont, Jaroslaw Iwaszkiewicz, Sîawomir Mrozek etc. Pentru îndelungata sa activitate dedicată promovării literaturii polone în străinătate a fost răsplătit cu importante distincţii culturale şi de stat ale Poloniei: Ordinul Meritul Cultural (1970), insigna Amicus Poloniae (1985), Crucea de Cavaler a Ordinului Meritul Polonez (1997) etc.  Academia Română i-a decernat în 1995 Premiul „Titu Maiorescu” pentru volumul al III-lea din „Istoria literaturii polone”.

Scopul fundamental al lui Velea a fost de a elabora o istorie a literaturii polone din perspectiva unui exeget român, analizele şi studiile anterioare, incluse în volumele „Scriitori polonezi” (1972) şi „Ipostaze europene ale romanului contemporan”,„ Romanul polonez„  (1984), constituind etape pregătitoare.

În „Universalişti şi comparatişti români contemporani” (1996) sunt configurate „profiluri” reprezentative: G. Călinescu, Tudor Vianu, Zoe Dumitrescu-Buşulenga, Dan Grigorescu, Alexandru Balaci, Romul Munteanu, Edgar Papu, Al. Dima, I.C. Chiţimia, G. Mihăilă etc. „Plămada cărţilor” (1997), volum alcătuit din articole şi studii de teorie, critică, istorie literară şi comparatism, îşi propune să sugereze câmpul din care se adună informaţiile „plămădite” în infrastructura unor opusuri. În perimetrul aceloraşi discipline interferenţe care au dominat activitatea lui Velea intră lucrarea „Literatura polonă în România”,„ Receptarea unei mari literaturi” (2001), care înregistrează cronologic traducerile din literatura polonă în limba română, precum şi ecourile lor, fiind însă mai mult decât o bibliografie comentată critic.

,,Preocupat în permanență de «polonismele» mele, nu mi-am găsit timp să împletesc  utilul cu plăcutul. De aceea, nu mă prea dau în vânt după verva saloanelor, călătorii sau itinerarii solitariste. Sau poate, pur și simplu, nu știu să mă simt bine între prieteni, pe care trebuie să-i cultivi, în timpul călătoriilor sau în singurătate. Încerc atunci sentimentul timpului irosit. În locurile de baștină, mă întorc arareori, iar la Suceava urc în fiecare an, pentru că am impresia că fac ceva folositor. În consecință, prefer liniștea camerei de lucru și convorbirile tăcute, dar cât de întremătoare, cu autorii îndrăgiți și cărțile preferate. Cum m-aș putea plictisi în compania acestor prieteni care nu m-au trădat niciodată? Iar de odihnit, mă odihnesc alternând reconfortant exegeza istorico-literară cu traducerea.”

 

Muza virtuală

 

Sursa foto: referatele.com

Surse bibliografice: „Dicționar biografic al literaturii române” – Aurel Sasu, altmarius.ning.com

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s