EMIL ISAC

emil-isac

Emil Isac (n. 27 mai 1886 – d. 25 martie 1954) a fost un poet transilvănean, membru corespondent al Academiei Române . A făcut parte din mişcarea simbolistă românească din Transilvania.

Pe linie paternă și maternă se trage din familii de intelectuali ardeleni, devotați idealului național al românilor; tatăl său a fost unul dintre principalii apărători în procesul Memorandului, după 1918 senator și președinte de onoare al Uniunii Avocaților din România; mama, pictoriță, a transmis, probabil, copiilor înclinațiile artistice.

De formație precumpănitor franceză, deși cunoștea bine germana și maghiara, el combate orientarea sămănătoristă și se simte atras de simbolism și de orientările moderniste. Primul volum de poezii („Poezii. Impresii și senzații moderne”, 1908) cuprinde o suită de șapte „Cântece”, care dau într-un fel diapazonul întregii creații a poetului. Există în unele din ele o legănare melodică ce purcede din tradiția minoră a romanței și a cântecului de lume, dar și o neagră încrâncenare împotriva vieții, pe care o vom regăsi, în forme diferite, în majoritatea poeziilor sale ulterioare (multe dintre acestea vor continua, de altfel, să poarte titlul de „Cântec”)

Poeziile sale (vol. mai importante: „Poezii”, 1908; „Poeme”, 1936; „Poezii”,1936; „Opere, ed. definitivă”, 1946) şi  poemele în proză („Ardealule, Ardealule bătrân”, 1916; „Poeme în proză”, 1923; „Cartea unui om”, 1925; „Notiţele mele”, 1925) reprezintă orientarea modernistă a literaturii ardelene din prima jumătate a veacului şi se bucură de succes la public, fără să atingă însă vreodată valoarea lui Goga sau Blaga.

Emil Isac a știut să realizeze comunicarea cu cititorul. Mai ales prin poeziile care dau glas sensibilității bucuriilor si angoaselor paterne („Versuri pentru copilul meu”, „Bubi e bolnav”,  „Făceai semen”, „Cântec de leagan”). Impresia de ansamblu pe care o lasă poezia lui Emil Isac este bine surprinsa de D. Micu, atunci când o caracterizează ca un „amestec de suavitate și asprime, poezie subtilă și prozaism strident,  lipsă de gust deconcertantă alături de construcții imagistice fine, expresii zgrunțuroase, rudimentare, stângace, alături de mici giuvaere stilistice”.

 

Muza virtuală

„Copilul meu doarme și visează pe
Barbă-Cot.
Cum l-aș visa și eu, să mai pot !
Copilul meu vede pe
Ileana-Cosânzeana.
Mie lacrămile-mi udă geana.
Copilul meu cu flori si fluturi se joacă, îl dezmiardă soare și aur îl îmbracă.
Zânele îl prind în hora și îngerii îi cântă.
Ce sfântă-i copilăria sfântă !
Tot mai adânc cade copilul meu în fericirea dulce. —
Și tatălui nimeni nu-i spune să se culce.”

Sursa foto: Poeziile.com

Surse bibliografice:   autorii.com, Dicționarul biografic al literaturii române –  Aurel Sasu

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s