HONORÉ DE BALZAC

OHare-Honore-de-Balzac-Coffee-950

 

Honoré de Balzac (n. 20 mai 1799 – d. 18 august 1850) a fost un romancier, critic literar, eseist, jurnalist și scriitor francez.El este considerat unul dintre cei mai mari scriitori francezi în domeniul romanului realist, romanului psihologic și a romanului fantastic.

În cultura română a avut doi admiratori de valoare, G.Călinescu, cel care va milita pentru balzacianism în articolele sale teoretice,  exemplificând tehnica acestuia în romanul „Enigma Otiliei”, și de Mircea Eliade, care, în tinerețe și-a dorit să scrie o monografie consacrată operei lui Balzac.

Datorită complexității operei sale, Balzac a fost greu de încadrat, atât de critica literară din acea perioadă, cât și de cea de astăzi, ca aparținând unei categori deja existente, aparte. Criticul literar Albert Thibaudet îl considera pe titan  „cel mai mare creator de făpturi umane care a existat, (…)a privit în față și a sondat, în adâncurile lui, misterul creatiei… Opera sa rămâne documentul extraordinar al societății timpului său, mărturie și muzeu viu al unui secol francez.“

Succesul  și aprecierea au apărut în 1829, după publicarea a două scrieri: „Şuanii” („Les Chouans”), primul roman de care scriitorul era suficient de mulţumit pentru a-l publica sub numele său adevărat, o scriere istorică despre ţăranii bretoni numiţi şuani, care au luat parte în 1799 la insurecţia regalistă împotriva Franţei revoluţionare, şi „Fiziologia căsătoriei” („La Physiologie du mariage”), un eseu comic, cu accente satirice, despre infidelitatea conjugală, ce cuprinde atât cauzele acesteia, cât şi leacul.

El a creat un adevărat monument, „Comedia umană” (în limba franceză „Comédie humaine”), ciclu în a cărui componență intră 95 de lucrări terminate (nuvele, romane și eseuri) și 48 lucrări neterminate. Ideea continuității dintr-o lucrare în alta a apărut pentru prima dată în 1830, odată cu gruparea romanelor „Sarrasine”, „Gobseck”, sub titlul „Scènes de la vie privée”.

La Balzac, omul este afectat continuu de presiunile dificultăţilor materiale şi ale ambiţiilor sociale şi îşi foloseşte vitalitatea extraordinară în moduri pe care Balzac le consideră distructive, atât social, cât şi personal. A fost unul dintre primii romancieri care au examinat îndeaproape efectele unui oraș modern și ale legăturilor statornicite între diverse clase sociale.

În ceea ce privește munca sa, Balzac spunea: „Mă scol la miezul nopții și lucrez șaisprezece ore în șir”. E greu de imaginat cum a putut să dea publicității numai în cursul acelui an peste o sută de lucrări. Obisnuia sa se duca la culcare pe la ora opt seara si sa se trezeasca la miezul noptii, cand isi punea o roba monahala din casmir alb si un lant de aur, apoi isi incepea truda zilnica. Scria pana in zori, sustinut de nenumarate cesti de cafea (se estimeaza ca pe tot parcursul vietii a baut aproximativ cincizeci de mii de cesti de cafea).

Despre viața amoroasă a lui Balzac, se știe că omul nu dădea înapoi în fața femeilor frumoase, dar istoria a reținut doar două:  prima, Laure de Berny,  amanta lui Honoré, dar şi femeia care îi va corecta lucrările. Relaţia dintre cei doi a durat aproape zece ani. Se spune că de Berny a fost singura femeie care l-a iubit pe Balzac. Din păcate pentru ea, iubirea nu a fost reciprocă, pentru că singura femeie pe care a iubit-o marele scriitor a fost Eveline Hanska, o contesă poloneză. Cei doi s-au căsătorit în martie 1850, cu doar cinci luni înainte ca Balzac să moară, la doar 51 de ani.

El însuși devenit personaj,  Balzac a inspirat atâtea anecdote, încât nu pot rata ocazia să nu vă împărtășesc una dintre ele:

„Aflandu-se odata in Elvetia, Balzac a fost indemnat de prietenii sai sa faca o excursie pe unul din varfurile muntilor.

– Exclus! a declarat Balzac. Fata de munti am aceeasi atitudine ca si fata de femei: prefer sa raman la poalele lor.”

 

Povestea mea de dragoste pentru Balzac a început când tocmai împlinisem 19 ani și eram proaspătă studentă la Litere, secția română-franceză. În vara aceea, în mână cu bibliografia obligatorie pentru studiul literaturii în anul I de facultate, m-am dus la bibliotecă, cu o lipsă totală de entuziasm. Cam ce știam eu despre Balzac? Mai nimic! Citisem doar un  fragment din „Eugenie Grandet” studiat în liceu, care îmi păruse monoton  și memorasem mecanic câteva titluri și un comentariu într-un limbaj de lemn.  Am ieșit de la biblioteca „înarmata” cu vreo „10 kilograme de Balzac”, anticipând o vară lungă și plictisitoare. Nu a fost așa! M-am lăsat vrăjita de cuvintele și personajele autorului, fiecare pagină era o delectare, fiecare roman un prilej de reflecție. După care a urmat Proust… Dar asta este o altă iubire…

 

Muza virtuală

Sursa foto: The New Yorker

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s