DESTINUL GÂNDURILOR

cu-ea-in-gand

 

Gândul meu se împreunase cu al ei.
Făcuseră dragoste
S-ar putea spune,
Deşi nu este cel mai potrivit termen,
Pentru că lipsise confruntarea,
Lipsise lupta,
Lipsise tensiunea.
Unii ar crede că este cam plictisitor,
Dar nu era deloc aşa.
Era o comuniune intensă…
Cu atât mai intensă cu cât nu ne cunoşteam.
Eram atât de departe unul de altul.
Ne despărţeau ani, distanţe şi întâmplări
Dar ne apropiau cărţi, melodii şi gânduri.
Poate nici nu aveam să ne întâlnim vreodată
Poate nu aveam să privim împreună cum zboară caii la ferestre
Dar îi priveam fiecare la fereastra lui.
Iar când doi oameni privesc în acelaşi timp acelaşi lucru
Este ca şi cum ar fi unul lângă altul
Chiar dacă îi despart mile.
Gândurile noastre se cunoşteau în timp ce noi nu
Dar poate nici nu mai era nevoie să ne cunoaştem noi.
Ar fi pleonastic
Iar pleonasmele destinelor sunt mai plictisitoare decât cele gramaticale
Şi mai nesuferite.

de Alexandru Luca

 

Sursa foto: Trubadur prin Avalon

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s