BONCIU HAIMOVICI

H._Bonciu,_poet_-_prozator

 Bonciu Haimovici ( n.  19 mai 1893 –  m. 17 aprilie 1950) este un scriitor aproape  necunoscut marelui public. A colaborat la diverse reviste, „Viitorul”, „Rampa”, „Vremea”, „Viaţa literară”  ș.a. Prozator cu o mare putere de sugestie , el scria în „Bagaj”: „Războiul cel mare m-a încolonat alături de Moarte. Scheletul cenuşiu avea picioarele vârâte în bocanci din piele de viţel…. Umblam tărând după mine ziua şi noaptea ghiuleaua groazei”.

Notorietatea neaşteptată i-a fost oferită de cele două romane experimentale: „Bagaj ”(1934) şi „Pensiunea doamnei Pipersberg ”(1936), comentate divers de Anton Holban, P. Constantinescu, G. Călinescu, M. Sebastian ş.a.  Acuzat de pornografie, asemenea lui T. Arghezi, Geo Bogza sau Mircea Eliade, i se intentează un proces de presă (1937), care a stârnit reacţii de apărare din partea a  numeroşi confraţi, printre aceştia aflându-se şi E. Lovinescu. Avea în faza de proiect  încă două romane: „Şarpele cu ochelari” şi „Parada elefanţilor”, pe care le-a anunţat, dar care n-au mai apărut. Publică în schimb două volume de versuri:  „Brom” (1939) şi „Reqviem” (1945), încheindu-şi cariera în aceeaşi tonalitate tematică sumbră în care şi-a început-o.

Apariția romanului  „Pensiunea Doamnei Pipersberg”, pentru care a fost acuzat de pornografie, atac la pudoarea public îi va adduce și o condamnare la trei  luni de închisoare.

Bonciu Haimovici  rămâne unul dintre interesanţii (şi puţinii) prozatori români de avangardă. A îmbogăţit printr-o experienţă artistică notabilă proza absurdului exemplificată de Urmuz. Deşi nu s-a plasat direct în avangardă, a fost considerat ca atare, fiind chiar arestat cu Bogza, autorul „Poemului invectivă”, care a fost considerat un ultragiu adus moralei publice. Crohmălniceanu îl consideră pe H. Bonciu un precursor al literaturii absurdului, cu cel puţin zece ani.Îl numea „Sigismund absurdul”, după unul dintre pseudonime, deşi autorul mai semna şi Bon-Tsu-Has.

Bonciu era un mare copil, dar un copil cu vise … perverse. Atras de misterul feminin, el ştie să-l descopere pe cont propriu. Dar poetul este și morbid, el scrie: „Mi-e sufletul o mare de puroi”, un creator aflat la limita dintre major şi minor, dintre original şi excentric, dintre intuitiv şi precizie uluitoare a expresiei.

Din păcate , H.Bonciu nu şi-a găsit încă un loc bine determinat în istoria literelor româneşti, loc pe care , oricum, îl merită.

 

„Mulţumescu-ţi Ţie, Doamne, că mi-ai dat vederea. Prin ea putui să mă bucur de florile pajiştilor tale. Să mă înclin în cale la buruiana crescută prin voia ta, să iubesc soarele şi viermele, norul de mangal şi cel de vată, târfa şi fecioara”.

 

Muza virtuală

Sursa foto: Wikipedia

Surse bibliografice: „H. Bonciu sau Sigismund absurdul”, de Boris Marian, redactor al revistei  „Faleze de piatră”

„Dicționarul biografic al literaturii române” – Aurel Sasu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s