OMAR KHAYAM

Khayyam

 

Omar Khayam sau Khayyam  (n. 18 mai 1048 –  d. 4 decembrie 1131) a fost un poet, matematician, filosof și astronom persan. (Wikipedia)

„Khayyam s-a născut şi a compus poezii într-o perioadă în care împărăţiile se destrămau una după alta. Oamenii de ştiinţă, gânditorii şi mai-marii, deveneau, dintr-o dată, victimele unor criminali fără nume. Triburi nomade, sălbatice, de pe tărâmuri necunoscute, asaltau centrele civilizaţiei şi distrugeau vechea cultură iraniană. Evenimentele se petreceau în secolul al XI-lea într-un Iran care apunea: afluxul turcilor selgiucizi în Iran, războaie sângeroase şi demonstraţii misterioase de forţă ale unor secte de asasini periculoşi, care îşi întinseseră vasta reţea de capcane şi asasinate secrete în întregul Iran.” (fragment din „Istoria literaturii persane”, Rypka Jan).

După moartea lui Omar Khayam, persanii au ridicat în memoria sa un monument funerar ale cărui arcuri sugerează traiectoriile aștrilor, fiind  cunoscut în timpul vieții sale în postura de savant, filosof și discipol al lui Avicenna. Ca  matematician, astronom și medic la curtea lui Malekșah a lăsat un celebru tratat de algebră  și a colaborat la reforma calendarului iranian.

Dincolo de preocupările științifice, Omar Khayam  a rămas în memoria europeană mai ales ca autor al „rubaiyatelor”, catrene la care rimează uneori toate versurile, al treilea având o altă cadență.  În ele, dincolo de conținutul  mistic, legat de mistica islamică, se vorbește despre dragoste, tristețe, plăcerile vieții și moarte. Criticul literar român Tudor Vianu spunea că Omar Khayam  „…dă în rubayatele sale expresia lirică foarte concentrată de o mare perfecțiune a viziunii sale dezabuzate asupra lumii”.

Valoarea operei sale poetice eclipsează, în ziua de azi, faima sa de matematician și om de știință. Opera sa poetică a fost dată uitării timp de secole în cultura persană, doar sufiștii au prețuit mereu rubaiyatele sale. Iraniștilor europeni le revine meritul de a-l fi redescoperit pe poet pentru patrimoniul cultural al întregii lumi.

Poate că cel mai important mesaj al lui Omar Khayam adresat celor care îi citesc rubaiyatele a fost să nu ne mințim pe noi înșine, indiferent de religia, pasiunile sau slăbiciunile noastre.  Se povestește că, simţind că se apropia clipa finală, poetul şi-a chemat rudele, şi-a spus testamentul, apoi a rostit o rugăciune care se termina prin cuvintele:

„Doamne, Tu ştii că am căutat să Te pătrund cât am putut. Iartă-mă dacă această cunoaştere de Tine mi-a fost singura cale spre Tine.”

 

Muza virtuală

 

„Am venit, de unde? Unde duce drumul?

Care-i rostul vieții ? Tainele sugrumu-l.

Câte inimi pure — Roata de Azur

Arde-n scrum și pulberi! Spuneți, unde-i fumul?”

 

„Noapte, stele… Tremuri. Ce ai? Te-nfiori,

Când te-apleci genunea lumii s-o măsori!

Fulgeră-n eternă goană-amețitoare —

Trec pe lângă tine — aștrii rotitori…”

 

Sursa foto: Digital Ink

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s