GEO DUMITRESCU

003513-m

 

Geo Dumitrescu (n. 17 mai 1920 –  d. 28 septembrie 2004) a fost un poet, traducător și scriitor român, un mare spirit erudit.  A urmat cursurile Facultății de Litere și Filosofie, impunându-se în lumea literară încă din primul an de studii.

A  debutat  la doar douăzeci și unu de ani cu placheta  „Aritmetică”.  Cinci ani mai târziu îi apare „Libertatea de a trage cu pușca”, conținând poeme scrise între anii 1940-1943. Publicat după încheierea războiului, volumul (care purta inițial titlul „Pelagra”) fusese scris în timpul acestuia, însă cenzura îi interzisese apariția.

A fost și un talentat gazetar, profesiune căreia i s-a dedicat încă din tinerețe, când a fost redactor la ziarul „Timpul”, apoi la mai multe ziare și reviste literare, printre care „Flacăra”, „Almanahul literar” (Cluj), „Gazeta literară” (devenită „România literară”).  A mai colaborat și la alte publicații, începând cu „Vremea”, „Curentul literar”, „Kalende”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Viața românească” și continuând cu revistele „Contemporanul” și „Luceafărul”. Rubrica „Atelier literar”, susținută ani la rând, rămâne ca un model de orientare a debutanților, cu o generoasă exigență. A fost director al revistei „România literară”.

Poetul se dovedeşte a fi un seducător inteligent al pasionaților de poezie, trezind emoție și curiozitate intelectuală. Păstrând intact sensul din dicționar al cuvântului, poetul oferă un discurs liric emoționant și plin de demnitate.

Eugen Simion  confirma valoarea creatiei lui Geo Dumitrescu: „Geo Dumitrescu și-a format, înca de la început, un stil, și stilul său poetic s-a impus. Este stilul unei generații  și stilul unei personalități care refuza să se clasicizeze, să se ia – cum se spune – în serios, făcând opoziție literaturii din interiorul literaturii. Prin acest continuu exercițiu al contestației, stilul, ca și omul, refuza să îmbătrânească. Geo Dumitrescu este unul dintre poeții cei mai importanți după război.“

Poate că o singură poezie să fi scris, și ar fi fost suficient ca Geo Dumitrescu să primească harul veșniciei în literatura română,  poezia „Inscripție pe piatra de hotar”:

„Cin’ se ia cu mine bine,

îi dau haina de pe mine…”

(Cîntec popular)

Slav aş fi fost, de nu eram latin,

latin aş fi, de n-aş fi fost şi dac –

dar a ieşit aşa : să fiu român,

şi eu cu soarta asta mă împac !

 

Mi-au dat şi alţii sînge şi cuvinte –

nisipuri galbene trecură-n zbor,

purtate-n vîntul Asiei, fierbinte,

să-ngraşe primitorul meu ogor.

 

Şi din Apus, din Miazăzi, veniră

umane pulberi, umbre şi lumini,

cu bine şi cu rău mă vremuiră –

pe toate le-am sorbit în rădăcini.

 

Şi nu-i nimic străin – a’ mele-s toate,

dator nu sînt : plătit-am cu prisos ! –

că tot plătind uitucilor la rate,

cuţitul mi-ajunsese pîn’ la os !

 

Dar am rămas aşa cum scrie-n carte –

priviţi-mă, si-o să vedeţi uşor

că nu-s asemeni nimănui în parte,

deşi,-ntr-un fel, vă semăn tuturor.

 

Sînt bucuros de oaspeţi si prieteni ;

deschisă-i poarta, inima si ea ;

binevenit vei fi sub mîndre cetini,

în munţii mei, la caldă marea mea.

 

Îmi dai un sfat ? Te-ascult cu luare-aminte.

O mînă de-ajutor îmi dai ? Mulţam !

Dar nu cumva să-ţi bîiguie prin minte

că asta-i ţara cailor de ham !

 

Poftiţi, deci, staţi la masă, staţi la soare ! –

un loc prielnic vă păstrez, amici;

v-astept cu mintea plină, gîndu-n floare

(că nu-i de lipsă fosforul pe-aici !…)

 

Întind spre toată zarea poduri bune :

primesc şi dau întregului Pămînt;

nu-i gînd viclean în mine să răsune,

dar nici stăpîn nu caut: eu îmi sînt!

 

Învăţ, cîntînd sau nu, şi limbi străine,

mi-or folosi – în mintea mea socot –

dar mă gîndesc de-asemeni că e bine

să mă pricep întîi şi-ntîi să-not !…

 

Şi, iată, simt aşa cum scrie-n carte –

priviţi-mă, şi-o să vedeţi uşor

că nu-s asemeni nimănui, în parte,

deşi,-ntr-un fel, vă semăn tuturor.

 

Că slav eram, de n-aş fi fost latin,

latin aş fi, de nu mi-ar zice dac –

dar a ieşit aşa : să fiu român –

şi vreau cu toată lumea să mă-mpac !

Muza virtuală

Surse bibliografice: Wikipedia, romlit.ro.

Sursa foto: Poezie.ro

 

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s