DANTE GABRIEL ROSSETTI

220px-Dante_Gabriel_Rossetti_by_George_Frederic_Watts

 

Dante Gabriel Rossetti (n. 12 mai 1828 – d. 9 aprilie 1882) a fost un pictor și poet și traducator englez, fondator și repezentant de seamă al mișcării artistice cunoscute sub numele de „confreria prerafaeliților”. Prerafaeliții  au fost un grup de pictori, poeți și critici de artă englezi, fondat în 1848 de John Everett Millais, Dante Gabriel Rossetti și William Holman Hunt, cu intenția de a reforma arta, refuzând ceea ce ei numeau reproducerea mecanică a operelor artiștilor manieriști, care i-au succedat lui Rafael și Michelangelo.

Tinerii artiști (cel mai în vârstă are 21 de ani!) reproșează academismului epocii victoriene, printre altele, faptul că exponenții lui recunosc o singură metodă în pictură: cea care derivă din arta lui Rafael.

Începând cu anul 1850, Dante Gabriel Rossetti  publică poezii în revista „The Germ”. În acest an apar poemele „The Portrait” („Portretul”) și „The Blessed Damozel ”(„Tânăra aleasă”), o combinație de misticism cu elemente sensuale și erotice. Cultivă o poezie a detaliului precis, evoluând spre sugestia simbolistă.

Colecția de sonete „The House of Life” (1970-1881), conține motive asemănătoare. O parte din aceste sonete reapar în volumul „Ballads and Sonnets” („Balade și Sonete”) publicat în 1881. Publicul a întâmpinat la început cu ostilitate operele sale literare. În 1871, criticul Robert Buchanan publică în renumita revistă „The Contemporary Review” un articol virulent îndreptat împotriva lui Rossetti și a întregii școli prerafaelite, intitulat „The Fleshy School of Poetry” („Școala carnală în poezie”), la care poetul răspunde în revista „Athenaeum” cu articolul „The Stealthy School of Criticism” („Școala tăinuită în critică”).

Dante Gabriel Rossetti este dovada fragilității și vulnerabilității unui artist în fața unei societăți indiferente, rigide, caracteristice epocii victoriene.

Pasiunea morbidă pentru un model al prerafaeliților, Elisabeth Eleanor Siddal, (care se va stinge de tuberculoză) îl ca conduce pe Rossetti pe un drum al excentricității, al alcoolului și sedativelor. Publicarea poemelor inspirate de dragostea pentru Lizzi a fost aspru criticată, creațiile sale fiind etichetate drept „poezie carnală”, decadentă.

Răpus de droguri și de tristețe, poetul moare la 53 de ani,  rămânând în posteritate ca un etern îndrăgostit.

The Kiss

What smouldering senses in death’s sick delay

Or seizure of malign vicissitude

Can rob this body of honour, or denude

This soul of wedding-raiment worn to-day?

For lo! even now my lady’s lips did play

With these my lips such consonant interlude

As laurelled Orpheus longed for when he wooed

The half-drawn hungering face with that last lay.

 

I was a child beneath her touch, – a man

When breast to breast we clung, even I and she, –

A spirit when her spirit looked through me, –

A god when all our life-breath met to fan

Our life-blood, till love’s emulous ardours ran,

Fire within fire, desire in deity.

 

Ce înțeles ascuns stă-n amânarea bolnavă-a morţii

Sau în capcana prea mârşavă a oricărui păcat,

Cum poate fi răpită onoarea unui trup ori dezbracat

Un suflet de veşmântul ce azi îl poartă,al nunţii ?

(în traducerea lui Alexandru Luca)

 

Muza virtuală

sursa foto: Wikipedia

Surse bibliografice: Wikipedia, revista „Magazin”

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s