VLAD MUȘATESCU

descărcare

sursa foto:Forum Romania Inedit

Vlad Mușatescu (n. 4 mai 1922 –  d. 4 martie 1999) este un scriitor și umorist roman, cunoscut pentru cărțile sale scrise adeseori la persoana întâi, cititorul putând recunoaște cu ușurință fapte, locuri și personaje luate direct din viața autorului. Este mai mult ca sigur că umorul său este „rudă” cu cel al dramaturgului Tudor Mușatescu, Vlad, fiindu-i acestuia nepot de văr. Pasiunea pentru scris și aventură a apărut, așa cum declara scriitorul, din adolescență, atunci când autorul se delecta cu cărți gen „ Série Noire”, pitite în casa bunicilor „Tata Petre” și „Maca-Maia”.

Vlad Mușatescu a fost secretarul editurii „ABC” (1941-1945), redactor la ziarul „Înainte” (1945-1948), redactor la editura „Europolis”, redactor artistic, machetator la diverse edituri și reviste precum „Flacăra”, „Gazeta literară” și „Cinema”.

„Aventuri aproximative” (1987) este o serie de patru volume autobiografice și umoristice cu scene din viata marelui scriitor. Toate volumele sunt o delectare, Mușatescu povestind într-un fel unic despre întâmplările vieții sale, prilej de întâlnire cu marile figure ale literaturii.

Amintind de jocurile de copii, „De-a v-ați ascunselea” (1974), „De-a puia-gaia” (1975), „De-a baba-oarba (1976”), De-a bâza” (1977), subintitulate „Jocurile detectivului Conan” și publicate în două volume în 1978 au reușit să cucerească toți cititorii, inclusiv pe cei lipsiți de simțul umorului. Deși detectivul „Conan Doi” pare a avea filiație englezească  (ducând cu gândul la Sir Arthur Conan Doyle, „tatăl” celebrului  Sherlock Holmes), amețitoarea viteză a aventurilor și libertatea cuvintelor amintesc de San Antonio și  „Bérurier”. Putem afirma că Vlad Mușatescu se ocupa și de reclame, autohtonul detectiv Conan Doi deplasându-se cu un „Fiat 600”, numit „bombița”!

Prin combinația inspirată de roman polițist cu umor onomastic, de situație și fel de fel de gaguri, totul condus de un anti-erou bonom și pofticios, „Jocurile” lui Vlad Mușatescu rămân romane de succes care își păstrează farmecul după mai bine de patru decenii de la apariție.

Citeam „ Unchiul Andi „detectivul” si nepoții sai”, „Cei trei veseli napârstoci” la lumina lanternei, pe vremea restricțiilor de curent de-odinioară, și hohotele mele de râs  făceau viața să devină mai luminoasă și amuzantă cu fiecare pagină parcursă, însoțită de autor,  Penke  –  „bulgăroaica” de nevastă-sa ori tanti Ralița, mătușa vivace și războinică.

Și cum ai putea să nu râzi citind dialogul dintre tanti Ralița și „nepotul” gurmand aflat veșnic la dietă?

          „ –      Asculta, Al, baiatule, ideal ar fi să trecem apoi la bucătărie… Din motive de emoții,

mi s-a facut o foame de-aș mânca si beton expandat.
–   E-n regula! Se face… Și ce ți-ar pofti inima?
–   Eah! O nimica toată, să am doar ce pune în gură Niște sandvișuri, vreo cinci, cu brânza sau cu șuncă, și-un pahar de apa…
–   Nu crezi că-i cam mult? Ar fi cazul sa ții și tălică puțin regim, așa cum fac eu.
–   Mda! S-ar putea să ai dreptate. Atunci adu-mi numai sandvișurile, fără paharul de apă!…”

 

Muza virtuală

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s