JEROME K. JEROME

Jerome_K._Jerome_(7893553318)                                                                                                   sursa foto: Wikipedia

Jerome Klapka Jerome (n. 2 mai 1859 – d. 14 iunie 1927) a fost un eseist, romancier și umorist englez, cunoscut cititorilor români mai ales datorită romanului satiric „Trei într-o barcă”, apărut în 1889. Alte lucrări cunoscute ale autorului sunt eseurile „Gândurile trândave ale unui pierde-vară” (1886), mai multe povestiri și piese de teatru.

Scriitorul crescut în sărăcie pe malul Tamisei, duce mai departe tradiția umorului britanic, pornind de la Chaucer și continuând cu Swift, Dickens și Mark Twain. Romanele lui Jerome K. Jerome pleacă de la înțelegerea caldă și lipsită de verdicte a tot ce ține de oameni și slăbiciunile lor, de a găsi umorul în micile evenimente cotidiene.

În  „Arta de a nu scrie un roman” (1893), patru prieteni cu minți dăruite hotărăsc să scrie un roman extraordinar. Dar pentru început, trebuie să discute, să vorbească despre arta de…a nu scrie un roman, prilej de teoretizare și etalare a unei înțelepciuni din care se va naște un roman unic. Lansați într- aventură livrescă, prinși de voluptatea povestirii, cei patru prieteni vor abandona proiectul, declarând că există o singură povestire, întotdeauna aceeași!

„Trei într-o barcă”, romanul pornit de la o plimbare cu barca pe Tamisa a lui Jerome – naratorul, însoțit de doi prieteni – George, Harris și câinele Montmorency este cartea pe care o citeam acum 20 de ani, chicotind de zor, în timpul unei ore de matematică. Este una dintre cărțile de neuitat, datorită umorului sec, care te ia pe nepregătite, în realitate o incursiune profundă prin Anglia, sub pretextul unei plimbări eșuate pe Tamisa.

„Trei pe două biciclete” (1900), este  o continuare a romanului „Trei într-o barcă” în care aceleași personaje pornesc într-o excursie cu bicicleta prin Germania. Ironia și umorul autorului se va îndrepta aici către diferențele dintre englezi și germane. Binecunoscuta mentalitate a germanilor este ridiculizată prin analogia cu modul de a fi britanic. Ce va ieși de aici? Judecați domniile voastre înșivă: „Un alt lucru pe care nu ai voie să-l facă pe străzile orașelor din Germania este să dai de mâncare cailor, catârilor sau măgarilor, fie că aparțin altor persoane. Dacă te-apucă o pasiune să hrănești calul altcuiva, trebuie să-ți dai rendez-vous cu animalul, și masa să se consume într-un loc autorizat. Nu ai voie să spargi sticlă sau porțelan pe străzi; de fapt, este interzis să faci acest lucru în absolut orice alt loc public; și dacă spargi, trebuie să aduni toate cioburile. Ce urmează să faci cu cioburile după ce le-ai cules, nu știu să vă spun. Tot ce știu în mod cert este că nu-i permis să le arunci nicăieri, nici să le lași pe undeva și nici, pare-se, să te descotorosești de ele în vreun fel. Probabil că ți se pretinde să le porți cu tine până mori și să fii îngropat cu ele; sau poate ți se îngăduie să le înghiți.”

Muza virtuală

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s