VLADIMIR COLIN

Vladimir_Colin

sursa foto: ArtLine.ro

Vladimir Colin (n. 1 mai 1921- d. 6 decembrie 1991), pseudonimul lui Jean Colin,  este considerat unul dintre marii scriitori români de literatură științifico-fantastică și fantezie.

Activist al Comitetului Central al Uniunii Tineretului Comunist şi redactor la Editura C.C. al U.T.C. (1945-1946); redactor la Radio (1946-1947) şi la Revista literară (1947- 1948); secretar general de redacţie la Flacăra (1948-1950); redactor (din 1958) şi secretar general de redacţie (din 1970 până la pensionare) la Viaţa Românească (conform Dicționarului biografic al literaturii române), Vladimir Colin a fost trecut într-un anumit fel pe „linia moartă” a literaturii, lăsat în mod nedrept timp îndelungat într-un con de umbră.

După o activitate fără însemnătate ca poet şi autor de proze prolectultiste în anii ‘50,  Vladimir Colin a devenit  unul dintre cei mai renumiți reprezentanţi ai basmului cult şi al prozei science fiction, fiind recunoscut ca unul dintre întemeietorii ai acestui gen  în literatura română.

Anii care au trecut de la dispariția scriitorului au fost poate o perioadă suficient de lungă, încât cititorii să revină asupra unei opere marcate de o profundă originalitate. În anii tulburi când opera lui Mircea Eliade era interzisă și proza lui Vasile Voiculescu  încă prea puțin cunoscută, Vadimir Colin s-a impus prin creații S.F., mai bine  spus, un fantastic aflat la interferența dintre utopic și oniric. „Exotismul personajelor si stranietatea misterioasă a acțiunilor în care acestea se află angajate nu ne mai surprind, fac parte din specificul autorului” -constata Mircea Oprița în „Anticipatia românească” (1994.) Specialiştii S.F. au calificat prozele lui Colin drept science fantasy, ceea ce s-ar putea traduce drept „fantezie desfăşurată sub pretext ştiinţific”.

Capacitatea scriitorului de a inventa  pare inepuizabilă, de la „Dinții lui Cronos” (1975) prin care introduce elemente S.F. în basm, la basmul cult prin „ Legendele țării lui Vam” și la spiritul ludic în „Xele, motanul din stele”.

Una dintre cărțile cele mai cunoscute și apreciate este  „Legendele țării lui Vam”, carte editată și tipărită în Spania și Franța, în volume de benzi desenate avându-l ca desenator pe cunoscutul artist sârb Igor Kordey.

Nu îmi mai amintesc cum se numea cartea de basme scrisă de Vladimir Colin, pe care o găsisem acum mulți ani sub bradul lui „Moș Gerilă”. Dar încă mai știu cu câtă nepăsare am abandonat păpușile primite și m-am cuibărit cu  cartea lângă sobă, cu câtă bucurie am făcut cunoștință cu Bob-de -Grâu,  Mladen, fiul ursului, cu Slava, fiica pământului, cu  Cioplitorul din cetatea cea albă ori cu Sânger vânătorul şi alții. Și încă îmi amintesc de „Povestea cântecului”,  „Puterea dragostei”  sau de minunăția „Cerbului de sticlă”…

Cunoscut și apreciat pe mai multe continente, Vladimir Colin a primit în 1975 Premiul Asociatiei Scriitorilor din Bucuresti pentru volumul „Capcanele timpului” (1972) si pentru romanul „Babei” (1978). De asemenea, primeste trei premii EUROCON conferite de Societatea Europeana de Science Fiction, Medalia de aur la Poznan (Polonia, 1976), Premiul Europa pentru cel mai bun roman, „Babei” (1978), Marele Premiu la San Marino pentru întreaga opera (1989), etc.

Leonard Oprea, cunoscut  scriitor român și considerat printre cei mai originali scriitori est-europeni, a înființat Fundația Culturală „Vladimir Colin”, mărturisind că „Fundaţia a fost un omagiu – cu inima curată – adus lui Vladimir Colin, inegalabilului băsmuitor al culturii române şi unul dintre creatorii romanului-basm. Vladimir Colin face parte dintr-un quintet de aur al literaturii universale, alături de J.R. Tolkien, T.H. White, Michael Ende şi Stanislaw Lem. Aşadar, Jean Colin care a fost tradus în 14 limbi. Care se află în enciclopediile literaturii mondiale. Care a fost onorat, practic, cu toate marile premii ale literaturii fantastice europene. Cel a cărui fascinantă mitologie dobrogeană „Legendele Ţării lui Vam” a devenit, în Franţa, chiar şi un splendid album de bandă desenată… Ale cărui „Basmele Omului” au fost traduse până şi în vietnameză… Şi care, astăzi, da… este un necunoscut în cultura română.”

 

Muza virtuală

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s