GHEORGHE TOMOZEI

GheorgheTomozeiperioadaredactorlaCinemafotoMihailopol.

 

Gheorghe Tomozei (n. 29 aprilie 1936 – d. 31 martie 1997) a fost un poet și  eseist român, colaborator la aproape toate marile reviste literare din țară („România literară”, „Luceafărul”, „Viaţa Românească”, „Tribuna”, „Convorbiri literare” ș.a.), inclusiv la radio.

Elev la Școala de Literatură și Critică Literară „Mihai Eminescu” din din Bucureşti (1952-1954), l-a cunoscut pe Nicolae Labiș, de care va fi legat printr-o strânsă prietenie. Amintirile și mărturiile despre prematura și tragic dispariție a lui N. Labiș se regăsesc în cărțile „Moartea unui poet” (1972) şi „Urmele poetului Labiş” (1985). O altă mare prietenie care va transpare în opera lui Gheorghe Tomozei, este prietenia cu Nichita Stănescu, cel care îl numea „Prințul Tom”.

Jurnalist remarcabil, formator de opinii, Gheorghe Tomozei a preferat să rămână imparțial, independent, refuzând orice implicare în politică ori în conducerea unor instituții culturale. Începând cu prima carte publicată în 1957, „Pasărea albastră” și până la sfârșitul vieții, zecile de volume de poezie și proză l-au impus pe Gheorghe Tomozei ca pe o voce aparte, conturând portretul unui scriitor puternic. Cele peste treizeci de volume ale autorului reprezintă vârste și trepte ale unei cariere în care poetul, același și mereu altfel, a cultivat – uneori ironic – specii clasice precum oda, imnul, madrigalul sau poemul într-un vers, aforistic. („PAHAR CU VIN – Vazduhul si tarâna se logodesc pe buze.”)…

„Un poet din Tibet” – una dintre ultimele cărți publicate în timpul vieții, oferă constantele poeziei autorului, amprenta sa asupra poeziei transformându-se în current: rafinamentul verbal, imagistic combinat cu reflexivitatea  și gravitatea  unei gândiri lirice lucide.

Omul Gheorghe Tomozei, pasionat până la obsesie de cărți și destinul acestora, suferea până la starea de rău fizic atunci când vedea o carte ruptă sau aruncată la gunoi.

Mereu îmi voi aminti cu bucurie cartea pentru copii „Miradoniz – Copilăria și tinerețea lui Eminescu” (1970) care, spre deosebire de clasicele biografii scrise într-un mod sec, fără viață, transmițînd informații și date care nu găsesc ecou m-a transpus în zilele copilăriei lui Eminescu. Astfel am ajuns la poezia lui Gheorghe Tomozei, trecând prima dată prin proza sa încărcată de sensibilitate, de căldură și un lirism care, indubitabil,  se numește artă.

Opera lui e Gheorghe Tomozei, comentată și apreciată de colegii de generatie, de critici si istorici literari de diferite orientari  continuă să trăiască prin frumusețe și sensibilitate care străbate timpul.

AMOR LIVRESC

„Tu petala,
eu cămaşa cu zala.
Frunza, tu,
eu vântul care-o căzu.
Tu galbenul nelămurit,
eu desemnul din zid.
Tu, drumurilor, capătul,
eu întreacătul.
Eu alicsăndrie
şi tu isopie.”

 

Muza virtuală

 

 

OPERA:
Pasarea albastra. Bucuresti, 1957;
Steaua polara. Bucuresti, 1960;
Lacul codrilor, albastru, Bucuresti, 1961;
Virsta sarutului. Bucuresti, 1963;
Ftntina culorilor, Bucuresti, 1964;
Noaptea de echinox. Bucuresti, 1964;
Poezii, Bucuresti, 1966;
Patruzeci si sase de poezii de dragoste. Bucuresti, 1967;
Altair, Bucuresti, 1967;
Cântece de toamna mica. Bucuresti, 1967;
Daca treci riul Selenei (Copilaria lui Eminescu), proza, Bucuresti, 1967;
Filigran, proze jurnalistice, Bucuresti, 1968;
Suav anapoda, Bucuresti, 1969;
Dincolo de crizanteme, Bucuresti, 1969;
Poezii de dragoste, Bucuresti, 1970;
Toamna cu iepuri. Bucuresti, 1970;
Tirgoviste, monografie lirica, Bucuresti, 1970;
Miradoniz (Copilaria si adolescenta lui Eminescu), Bucuresti, 1970;
Misterul clepsidrei. Bucuresti, 1971;
Atlantis, Bucuresti, 1971;
Lovas mennyorszag (Eden cu cai), trad. in lb. maghiara, Bucuresti, 1971;
Moartea unui poet. Bucuresti, 1972;
Tanit, Bucuresti, 1972;
Efigii, Bucuresti, 1972;
Masinarii romantice. Bucuresti, 1973;
Muzeul ploii, proze si poeme in proza. Bucuresti, 1973;
La lumina zapezii. Bucuresti, 1974;
Negru Voda, Bucuresti, 1974;
Carul cu mere. Bucuresti, 1974;
Razboiul de treizeci de ani intre dulai si motani. Bucuresti, 1974;
Gloria ierbii. Bucuresti, 1975;
Cronica lui Stavrinos, Bucuresti, 1975;
Istoria unei amfore, proza, Bucuresti, 1976;
Tara lui Fat-Frumos, Bucuresti, 1976;
Poema Patriei, Bucuresti, 1977;
O ora de iubire. Bucuresti, 1978;
Peregrin valah, proza. Bucuresti, 1978;
Ierbar de nervi. Bucuresti, 1978;
Amintiri despre mine. Bucuresti, 1980;
Focul hranit cu mere, Bucuresti, 1981;
Manuscrisele de la Marea Neagra, publicistica. Bucuresti, 1981;
Ninive, Bucuresti, 1982;
Prea ttrziu, prea devreme. Poeme fara final. Bucuresti, 1984;
Carte de ‘motanica, versuri pentru copii, Bucuresti, 1985;
Urmele poetului Labis. Biografie, Bucuresti, 1985;
Catalogul corabiilor. Poezii 1957-l985, pref. de N. Manolescu, Bucuresti, 1987;
Plantatia de fluturi. insemnari, Bucuresti, 1988;
Miradoniz: Copilaria si adolescenta lui Eminescu, Chisinau, .

 

Un gând despre &8222;GHEORGHE TOMOZEI&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s