REGULI PENTRU SCRIITORI ÎNCEPĂTORI

david-levine-caricatura-cehov1

 

„Orice prunc nou-născut trebuie spălat cu grijă, apoi, după ce l-ai lăsat să-şi vină în fire de pe urma primelor impresii, îi tragi o bătaie bună la spate, spunându-i de mai multe ori: «Să nu scrii! Să nu scrii! Să nu te faci scriitor!».

Dacă, în ciuda acestui tratament, pruncul în chestiune începe să dea totuşi semne de înclinări scriitoriceşti, trebuie luat cu duhul blândeţii. Dacă însă nici cu blândeţea nu ajungi la nici un rezultat, lasă-l în plata Domnului şi scrie la catastif « pierdut ». Mâncărimea scrisului e, într-adevăr, de nevindecat.”

Calea celui care scrie e presărată de la început pînă la sfîrşit cu spini, cuie şi urzici, de aceea orice om cu scaun la cap trebuie să fugă cît poate de scris. Dacă totuşi, în ciuda tuturor măsurilor de precauţie, soarta nemiloasă împinge pe vreunul pe calea scrisului, nenorocitul acela, pentru a-şi uşura întru cîtva ursita, trebuie să se conformeze următoarelor reguli:

 

1)            Ţine minte că e mai bine să scrii din întîmplare sau à propos, decît să scrii mereu. Un şef de tren care scrie versuri trăieşte mai bine decît un poet care nu e şef de tren.

2)            De asemenea, bagă-ţi în cap principiul că în cariera literară e de o mie de ori mai bine să nu ai succes decît să ai. Insuccesul este pedepsit numai cu dezamăgirea şi cu sinceritatea jignitoare a poştei redacţiei, pe cînd succesul te obligă să baţi drumurile după onorariu sau să-l primeşti în cupoane plătibile în anul 1899; de asemenea, ai de suferit „urmările“ şi eşti obligat să faci încercări noi.

3)            Să scrii de dragul artei e mult mai folositor decît s-o faci în scopul primirii metalului dispreţuit. Cei care scriu nu cumpără case, nu călătoresc în compartimente de clasa întîi, nu joacă la ruletă şi nu mănîncă ciorbă de cegă. Hrana lor se compune din miere cu lăcuste, aşa cum le-o găteşte Savrasenkov , şi drept locuinţă au camere mobilate, iar ca mijloc de locomoţie, propriile picioare.

4)            Gloria e un petic de culoare ţipătoare pe haina zdrenţuită a cîntăreţului, iar renumele literar nu-i de conceput decît în ţările în care, pentru a pricepe cuvîntul „literat“, nu se recurge la Dicţionarul de 30 000 de cuvinte străine.

5)            Oricine, fără deosebire de rang, religie, vîrstă, sex, studii şi situaţie familială, poate să încerce să scrie. Nici chiar nebunilor, amatorilor de artă scenică şi celor lipsiţi de drepturi civile nu le e interzis să scrie. De altfel, ar fi bine ca aceia care se caţără pe Parnas să fie pe cît se poate oameni maturi, care să cunoască regulile elementare ale ortografiei.

6)            E de dorit, în măsura posibilului, ca ei să nu fie elevi de şcoală militară sau elevi de liceu.

7)            Se presupune că cel care scrie trebuie să aibă, în afară de facultăţile mintale obişnuite, şi experienţă. Cel mai mare onorariu îl primesc oamenii trecuţi prin ciur şi prin dîrmon, iar cel mai mic – firile curate şi neîntinate. Din prima categorie fac parte: cei care s-au însurat a treia oară, cei ce au încercat să-şi pună capăt zilelor, cei care şi-au pierdut întreaga avere la cărţi, cei ce s-au bătut în duel, cei fugiţi din cauza datoriilor şi alţii. Din ultima categorie fac parte cei care n-au datorii, logodnicii, cei ce nu beau, elevele de pension şi alţii.

8)            E foarte uşor să te faci scriitor. Nu există slut care să nu-şi găsească perechea potrivită şi nu există bazaconie care să nu-şi găsească cititorul ei. De aceea, nu te sfii… Pune înaintea ta o coală de hîrtie, ia pana în mînă şi, după ce ţi-ai îmboldit imaginaţia, dă-i drumul! Scrie despre ce vrei: despre prune, despre vreme, despre cvasul Govorov, despre Oceanul Pacific, despre minutarul ceasornicului, despre zăpada de anul trecut… Cînd ai isprăvit, ia-ţi manuscrisul în mînă şi, cu vinele străbătute de o înfiorare sacră, du-te la redacţie. După ce ţi-ai scos galoşii în vestibul şi ai întrebat: „Domnul director e aici?“ – intră în încăperea sacrosanctă şi, plin de speranţă, predă-ţi creaţia… După aceea, stai acasă, lungit pe divan, o săptămînă încheiată, scuipînd în tavan şi legănîndu-te cu visuri: apoi du-te iar la redacţie, unde ţi se va înapoia manuscrisul. Treci şi pe la alte redacţii… După ce vei fi făcut ocolul tuturora, fără ca manuscrisul să-ţi fie acceptat de vreuna, publică-ţi opera pe cont propriu. Cititori se vor găsi.

9)            E foarte greu să ajungi scriitor publicat şi citit. Pentru aceasta trebuie: să ştii neapărat carte şi să ai talent, măcar cît un bob de linte. În lipsa unui talent mare, sînt la preţ şi talentele mici.

10)          Fii om cumsecade. Nu căuta să dai lucruri furate drept ale tale, nu publica aceeaşi operă la două edituri deodată, nu te da drept Kurocikin şi nu-l da pe Kurocikin drept persoana dumitale, nu prezenta drept lucrări originale traduceri din autori străini. În general, nu uita cele zece porunci.

11)          În publicistică există bună-cuviinţă. În acest domeniu, ca şi în viaţă, nu-i recomandabil să calci pe bătăturile sensibile, să-ţi sufli nasul în batista altuia, să-ţi bagi cele cinci degete în farfuria vecinului ş.a.m.d.

12)          Dacă vrei să scrii, procedează în felul următor: Alege-ţi mai întîi o temă. În această privinţă, ai deplină libertate. Poţi să foloseşti bunul-plac şi chiar samavolnicia. Dar pentru a nu descoperi din nou America şi a nu inventa pentru a doua oară praful de puşcă, fereşte-te de temele prea des tratate.

13)          După ce ţi-ai ales tema, pune mîna pe un condei cu peniţa neruginită şi aşterne tot ce pofteşti, cu un scris citeţ, fără bucle şi codiţe, pe o singură parte a coalei, lăsînd cealaltă parte neatinsă. Acest din urmă lucru e de dorit nu atît pentru sporirea veniturilor fabricanţilor de hîrtie, cît pentru alte considerente, superioare.

14)          Dînd frîu liber fanteziei, struneşte-ţi mîna. N-o lăsa să se lăcomească la numărul de rînduri. Cu cît scrii mai scurt şi mai rar, cu atît eşti publicat mai des. În general, concizia nu strică. O gumă întinsă nu şterge nicidecum mai bine creionul decît una neîntinsă.

15)          Cînd ai isprăvit de scris, iscăleşte-te. Dacă nu alergi după popularitate şi ţi-e frică să nu mănînci bătaie, foloseşte un pseudonim. Nu uita însă că, oricare ar fi masca sub care te-ai ascunde de public, numele şi adresa ta trebuie să fie cunoscute redacţiei, pentru cazul că directorul ar dori să-ţi trimită urări de Anul Nou.

16)          Încasează-ţi onorariul de îndată ce ţi s-a publicat opera. Fereşte-te de avansuri. Un avans este o ipotecare a viitorului.

17)          După ce ţi-ai primit onorariul, fă cu el ce vrei: cumpără-ţi un vapor, asanează o baltă, fotografiază-te, comandă la Finleandski un clopot, măreşte de trei ori malacovul nevestei… într-un cuvînt, fă ce vrei. Dîndu-ţi onorariul, redacţia îţi dă şi deplină libertate de acţiune. De altfel, dacă colaboratorul vrea să trimită redacţiei o însemnare din care să se vadă cum şi pe ce şi-a cheltuit onorariul, redacţia nu va avea nimic împotrivă.

18)          Drept încheiere, reciteşte încă o dată primele rînduri ale acestor Reguli.”

Sfaturile acestetea le oferea Anton Pavlovici Cehov în 1885. Încă par de actualitate, nu credeți?

Muza virtuală

 

Un gând despre &8222;REGULI PENTRU SCRIITORI ÎNCEPĂTORI&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s