FEMINISMUL ESTE PREA IMPORTANT SĂ FIE LĂSAT PE MÂNA FEMEILOR!

descărcare

 

Este plin internetul de feministe care plâng după bărbați. Pare paradoxal, dar nu este deloc. Pentru că feminismul de astăzi este o umbră palidă a ceea ce era odinioară. În anii 60, Betty Friedan posesoare a unei urâțenii teribile și a unui soț care își exersa loviturile de stânga pe viitoarea lideră a feminismului a scris cartea care avea să devină Biblia femeilor – „The Feminine Mystique”. De aici, femeile aflau că familia este pentru ele un „lagăr de concentrare confortabil”. O jumătate de secol mai târziu, urmașele lui Betty Friedan postează pe facebook citate motivaționale și încearcă să se consoleze cu faptul că se apropie de vârsta de 40 de ani și nu se găsește nimeni care le ofere un loc în acel lagăr de concentrare. De, viața are evoluțiile ei imprevizibile.

Eliberate de tirania rolului social, femeile suspină acum după după bărbații adevărați. În anii 60 feministele, protestau împotriva obiectualizării femeii și ardeau în public cartea ”Povestea lui O” socotită culmea degradării feminine. Pentru cine nu a citit romanul scris de Anne Desclos sub pseudonimul Pauline Réage, este povestea unei femei din înalta societate care este transformată într-o sclavă sexuală și supusă unor tratamente foarte dure, care includ chiar și marcarea cu fierul încins. Feministele acerbe, neștiind că romanul fusese scris ca urmare a unui pariu al autoarei, convinsă că și ea poate scrie proză de factura celei a lui Sade, au luat de bun tot ce scria acolo (așa cum nu se gândise nimeni să facă, de exemplu, cu romanul lui Apollinaire Les onze mille verges) și au declarat că o femeie nu ar fi putut gândi astfel de scene.

La mai bine de 50 de ani de la ”Povestea lui O” o altă carte avea un succes teribil – Fifty Shades of Grey. O singură asemănare cu romanul amintit de mai devreme – era scris și el de o femeie. Doar că volumul lui E.L.James este atât de prost, încât ai senzația că odată cu libertatea, femeile au uitat să scrie. Sau că scriu tot mai prost pentru că stau prea mult pe Facebook și își admiră una alteia independența de care în sinea lor nu au nevoie. Probabil că Annei Desclos îi este rușine de urmașa ei, chiar dacă E.L.James a vândut mult mai bine decât o făcuse ea. Nici nu vreau să mă gândesc ce ai gândi Virgina Woolf dacă ar citi cartea. Probabil ar lua textul ”O cameră singură” (un adevărat manifest al femeii creatoare) și l-ar arunca pe foc.

Revenim la Fifty Shades of Grey. A fost o adevărată lovitură în rândul femeilor. Au descoperit cele două elemente care le fac să suspine a așteptare languroasă – dragostea și loviturile. Urmașele celor care ardeau o carte în public pentru că nu făceau diferența dintre ficțiune și realitate își caută acum fericirea într-o realitate pe care o vor aidoma unei ficțiuni stupide și prost scrise.

 

Alexandru Luca

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s