SVEN HASSEL

Sven_Hassel_1258312837

 

Sven Hassel, (n. 19 aprilie 1917 – d. 21 septembrie ) este pseudonimul lui Sven Pedersen, un fost  soldat danez, autor al unor romane (pseudo-autobiografice) bazate pe experiența sa de-a lungul celui de-al Doilea Război Mondial.  La vârsta de 14 ani, Sven Hassel  a intrat în marina comercială, iar în 1937 s-a mutat în Germania pentru a se înrola ca voluntar în armată. A luptat pe mai multe fronturi, fiind rănit de mai multe ori. În cele din urmă, a ajuns la gradul de locotenent. S-a predat trupelor sovietice de la Berlin în 1945 petrecându-și anii următori în diverse lagăre de prizonieri. A început să scrie prima sa carte, „Legiunea Blestemaţilor”, în 1953, în timp ce era încă prizonier în lagăre.

O serie de inexactităţi au atras încă de la bun început atenţia asupra autenticităţii povestirilor lui Sven Hassel.   În momentul în care jurnalistul danez Erik Haaest l-a întrebat dacă povesteşte din experienţele proprii, Hassel a răspuns că “nouăzeci la sută din cele povestite în cărţile mele sunt experienţe proprii. Cărţile mele constituie auto-biografia mea dintre anii 1940-1945. Sunt unele părţi în cărţile mele unde povestesc ce se întâmpla în alte părţi ale frontului ca şi cum aş fi fost acolo. Însă este vorba de maximum zece procente”.

Sven Hassel a publicat celebrele sale romane de razboi pe parcursul a 32 de ani: „Legiunea blestemaților” (1953), „Blindatele morții” (1958),  „Batalion de marș” (1962), „Gestapo” (1963), „Monte Cassino” (1963), „Lichidati Parisul!” (1967), „General SS” (1969), „Imperiul iadului” (1971),„Moarte si viscol” (1976), „Drum sângeros către moarte” (1977), „Curtea marțială” (1979), „Inchisoarea OGPU” (1981), „Comisarul” (1985).

Sven Hassel rămâne un autor controversat, cărțile lui fiind extrem de apreciate, dar ridicând în continuare numeroase semne de întrebare, autorul fiind acuzat chiar de faptul că ar fi fost agent hitlerist.  Oricare ar fi adevărul, un lucru este cert: narațiunea la persoana I, felul în care cititorul ia parte la ororile războiului, umorul și impresia de autenticitate fac din romanele lui Sven Hassel o lectură mereu de actualitate, poate chiar o lecție de istorie „live”.

Și pentru că de multe ori am tendința către un subiectivism la care nu pot renunța, trebuie să mai spun că Sven Hassel a fost autorul preferat al tatălui meu, care citea și recitea cu pasiune fiecare roman.  Poate acesta ar fi singurul motiv pentru care eu aș ignora autenticitatea sau lipsa acesteia în scrisul lui Sven Hassel: tatăl meu „trăia” alături de scriitor, alături de toate personajele sale… Nu aceasta este menirea unei cărți bune?

 

Muza virtuală

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s