MAGDA ISANOS

magda isanos

 

Magda Isanos (n. 17 aprilie 1916 –  d. 17 noiembrie 1944) artista născută cu o sensibilitate rafinată, cu o structură interioară complexă, oscilând între euforie și tragism, a fost  avocată, poetă, prozatoare și publicistă română, căsătorită cu scriitorul Eusebiu Camilar.

Volumul „Poezii”, apărut în 1943, este singura culegere publicată în scurtul  timp al vieții Magdei Isanos, incluzând 38 de titluri. Postum, i-au apărut „Cântarea munților”, o dramă, „Focurile”, „Imnuri pentru pământ”, precum și câteva antologii.

Dincolo de aparenta simplitate a versului alb și liber, sugerând o sinceritate dramatică a trăirilor, se ascunde profunzimea temelor care apar în majoritatea poeziilor ei: viața și moartea. Dragostea de viață transpusă în poezie se citește în versurile în care soarele, lumina, vegetația, liniștea și pacea amiezii sunt tot atâtea manifestări ale dorinței de concret, de bucurie de a trăi. Moartea este anticipată de somn și uitare, în poezii din care răzbate o puternică tensiune datorată conflictului dintre moarte și conștiința umană care se luptă s-o accepte.

Conștientă de iminența sfârșitului, Magda Isanos și-a păstrat mereu zâmbetul, veselia, spontaneitatea. Plânsul ascuns se ghicește din versurile triste și grave, altoind pe tragismul existenței lumina blândeței sufletului. În anii când poezia românească se „intelectualiza” grăbit, Magda Isanos „cânta” pur şi simplu, liberă de prejudecăţi, pe înălţimi, şi din din toată inima ei copilăroasă şi sinceră, îmbătată de soare şi seve.

„…poetă excepţională, cu mare influenţă asupra întregii poezii feminine de după război. Nota ei este spaima că nu va apuca să spună tot ce are de spus…  Boala i-a dat o mare gravitate lăuntrică: poeta ia cunoştinţă de univers ca şi cum s-ar ruga, tulburată de toate câte sunt în juru-i ,cu sentimentul că se împărtăşeşte dintr-o taină (…).Presimţirea că va muri a Magdei Isanos s-a împlinit repede şi nu putem decât să regretăm că n-a trăit mai mult cea care se anunţa, chiar şi printr-o activitate atât de restrânsă, drept cea mai profundă poetă a literaturii române.” (NICOLAE MANOLESCU, prefată la „ Poezia română modernă de la G. Bacovia la Emil Botta ”, B.P.T., 1968, Editura pentru literatură).

Ca un mare poet, căruia prin vocaţie și destin îi era teamă de greutatea propriei umbre,  Magda Isanos  este într-un fel corespondentul nostru al marii care a fost Emily Dickinson.  Cuvintele Magdei Isanos, ca ale oricărui mare poet, s-au născut pentru a dăinui.

 

Muza virtuală

 

 

DOAMNE, N-AM ISPRĂVIT!

 

Doamne, n-am isprăvit
cântecul pe care mi l-ai soptit.
Nu-mi trimite îngeri de gheată si pară
în orice sară.

Nu pot pleca. Arborii îmi soptesc;
florile calea-mi atin si mă opresc.
Despre toate-am început o cântare
de laudă si naivă mirare.

Oamenilor voiam să le las
sufletul meu, drept pâine la popas,
drept păsune, livadă si cer.
Tuturor acelora care nu mă cer
si nu mă cunosc, am vrut să le fiu
o candelă pentru mai târziu.

Căutam în iarbă si-n mohor
tainele ascunse tuturor.
Mă uitam în fântână si-n iaz,
si-ascultam – îndelung – sub brazi…

Atunci au venit îngerii si m-au chemat.
Doamne, nu pot pleca, n-am terminat!
Deschide colivia, fă să zboare
cântecele mele nerăbdătoare.

Din volumul „Tara luminii”, 1946

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s