OCTAV PANCU-IAȘI

Octav_pancu-iasi.jpg

 

Octav Pancu-Iași  (n. 14 1prilie 1929 – d. 16/17 aprilie 1975), publicist și scenarist, a rămas cunoscut ca scriitor de literatură pentru copii. Redactor la Radiodifuziunea Română, în cinematografie și la revista „Cutezătorii”. Succesul său în cinematografie s-a datorat scenariului la pelicula „Tată de duminică” (1974),  un success de scurtă durată, din păcate, deoarece a fost scos din funcție din cauza unui scheci  neagreat de conducerea politică.

A publicat doua romane („Marea batalie de la Iazul Mic”, 1953; „Cartea cu ochi albastri”, 1959) si mai multe culegeri de povestiri pentru copii („Are tata doi baieti”, 1956; „Schite in pantaloni scurti”, 1958; „Făt-Frumos când era mic”, 1963; „Nu fugi, ziua mea frumoasa!”, 1970).

Farmecul mereu actual al prozei lui Octav Pancu-Iași este  apropierea și simpatia cu care autorul este alături de copii, în căutarea celui mai mare vis: visul de a fi mare. Eroii săi cu pantaloni scurți, se visează „bărbați”, se poartă, vorbesc și acționează ca niște oameni mari! În „Dicţionarul General al Literaturii Române”, Ileana Mihăilă vorbeşte despre povestirile scriitorului ca despre niște „mici bijuterii în care scriitorul recompune cu delicateţe şi umor universul copiilor, urmăriţi atît în efortul lor de comunicare cu adulţi plini de înţelegere şi simpatie, dar şi în acela de a construi, cu multă candoare şi seriozitate, relaţii cu cei de-o vîrstă cu ei”.

Dar scrierile lui Octav Pancu-Iași ne descoperă și o constantă a psihologiei infantile – nevoia de evadare din realitate, inventarea unei realități proprii, cea a jocului tratat cu maximă seriozitate de către copii.

Mircea Sîntimbreanu, scriind prefața volumului „Mai e mult pînă diseară?” (1977), îl situează pe Octav Pancu-Iasi într-o vecinătate selectă şi diversă, citindu-l, oarecum copleşit de spumoasa şi extrem de gustoasa reţetă textuală, ca pe o răscruce liberă şi originală în care se întîlnesc „verva marelui humuleştean cu senina bărbăţie a lui Gaidar, romantismul întrebărilor Selmei Lagerlöf cu flegmatismul răspunsurilor unui Jerome K. Jerome, pura melancolie a lui Exupéry cu neastîmpărul unui Gianni Rodari, ghiduşiile lui Ciucovski şi blînda visare din lanurile lui Salinger”.

Chiar dacă mulți l-au uitat pe scriitorul cu care făceam cunoștință în manualul de citire pentru clasa a III-a din anii ’80, când silabiseam cu bucurie și nerăbdare povestea „Fetiței care l-a luat pe Nu în brațe”, Octav Pancu-Iași rămâne în memoria noastră omul cu vervă sclipitoare și gingășie, umor și fantezie, un „copil mare” care modelează sufletul copiilor cu lumina propriului său univers.

Muza virtuală

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s