SAMUEL BECKETT

descărcare

 

Samuel Beckett  (n. 13 aprilie 1906 – d. 22 decembrie 1989) a fost un dramaturg, nuvelist și poet irlandez de expresie engleză și franceză. În anul 1969 a fost distins cu premiul Nobel pentru literatură. (Wikipedia).

Majoritatea operelor lui Beckett sunt scrise în limba franceză.  Primul său roman, „Murphy”, apărut în 1938,  reprezintă o prefigurare a operelor lui ulterioare. Cele două volume de poezie ale sale sunt „Whoroscope” (1930), un poem despre filosoful francez René Descartes și „Oasele ecoului” (1935). A mai publicat în diverse periodice câteva nuvele și poeme. Toate scrierile lui Beckett dezvăluie o mare erudiție. Opera sa are trimiteri la o multitudine de surse literare, la filosofi și teologi. În gândirea lui se simte influența lui Dante, a lui René Descartes, dar și a marelui său compatriot și prieten, James Joyce. Asta nu înseamnă că înțelegerea operei lui Beckett este condiționată de cunoașterea tuturor aluziilor sale literare și filosofice.

Dar Samuel Beckett rămâne prin opera sa, alături de Eugen Ionesco, cel mai de seamă reprezentant al teatrului absurdului. Originalitatea sa constă în respingerea tuturor elementelor ce țin de tradiția spectacolului dramatic, adică de intrigă, personaje și decor. Beckett demonstrează că teatrul nu înseamnă de fapt, nimic, că personajele aflate într-o agitație continuă nu sunt decât niște iluzii scenice, iluzii ale vieții. Cu cât un personaj este mai puțin însemnat, cu atât „vocea” lui se face mai acut simțită. „Pentru fiecare persoană care începe să plângă, undeva cineva se oprește” citim în „Așteptându-l pe Godot”. Iar Ada din piesa „Cenușă” îi spune lui Henry: „Vei rămâne singur pe lume cu vocea ta, nu va mai exista nicio altă voce pe lume decât a ta”. Concluzia surprinzătoare o va afirma Nell în „Sfârșit de partidă”: „nimic nu este mai caraghios decât nefericirea”.

Un mod greșit de a recepta lucrările lui Beckett este acela că interesul scriitorului se îndreaptă spre latura sordidă a existenței, cu vagabonzi și „homeless” care trăiesc în tomberoane. Alegerea scriitorului este de a prezenta oameni aflați în situații extreme, relațiile sociale dintre indivizi, lupta pentru rang și putere maschează marile probleme ale condiției umane. Prin ceea ce scrie, Bechett caută un răspunsla întrebări cum ar fi: Cum ne putem împăca sufletește cu idea că, fără să fi cerut, ne-am născut, am fost „condamnați” la existență? Ce înseamnă pentru un om să spună „eu”?

Beckett a ales să scrie în franceză pentru că în această limba, spune el, „e mai ușor să scrii fără stil”. Economia de expresie încearcă să demonstreze alienarea individului într-o lume lipsită de sens, chinul și agonia unei existențe care se reduce la așteptare epuizantă și luptă inutilă.

 

Muza virtuală

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s