ROMULUS VULPESCU

14731.jpg

 

Poetul, dramaturgul, eseistul și traducătorul Romulus Vulpescu (5 aprilie 1933 – 18 septembrie 2012) a debutat cu volumul „Poezii” în 1965, după care a continuat cu alte volume de poezii, proză, dar și traduceri din literatura universală: Francois Villon, Rabelais, poezia Pleiadei, Charles d’Orléans, Dante și  Shakespeare.

Personalitate controversată. ironic și zeflemitor cu confrații din presă și literatură, intrarea sa în presă și lumea literară a fost întâmpinată cu rezervă. Poetul Romulus Vulpescu a refuzat  să urmeze tendințele de înnoire ale generației de poeți în fruntea cărora se situa Nichita Stănescu, alegând jocul de cuvinte și de sunete, rezonanța lor într-un spațiu liric strict controlat. Mergând pe drumul truverilor rătăcitori, Romulus Vulpescu a optat pentru resurse semantice considerate vetuste de contemporani, obținând însă efecte rafinate și emoție continuă. Poezia sa, obsedată de formă, este o lecție în care accentul cade pe expresivitate, pe bogăția veșmintelor lirice, pe meșteșugul prozodic.

Romulus Vulpescu era acel tip de om cu care, discutând, părea că răsfoiești o enciclopedie. Acel tip de om modest, dar iubitor de carte și de frumos. Refuzând idea de bibliotecă virtuală, poetul a scris poezia „Epitaf” ca un omagiu adus cuvântului și paginii scrise, atrăgând atenția că dorește ca poezia lui să păstreze grafia cu „î” din „i”, cu excepția derivatelor de la „român”, scrise cu „â” din „a”:

„Pătrunde frigul morții-n biblioteci,/Se-ncuibă mucegaiul în volume:/Azi, internetul e stapîn pe lume./Sit tibi terra levis, carte: pleci.// În pagini – instalat e-un somn de veci./Întoarsa în țarina humei-mume,/ Ramîi o noțiune fara nume:/ Te-au abolit computerele reci.// Schimbată-i noima – fost si strîmb eres;/în evul sterp cu norme-aleatorii,/Răstimpul mohorît al fastei glorii// Ți-a dat prohod un ultim înțeles:/Incluși în anonimul tău deces,/Cu tine-odată mor și autorii.//”

„” Noi nu avem doctorate – scria Romulus Vulpescu într-un interviu acordat revistei Q Magazine. Noi ne-am dat numai licenţa. Eu şi Ileana. Sunt licenţiat în limba şi literatura română. Ea e licenţiată în limba şi literatura franceză. Acum însă, doctoratul se rezolva printr-un singur telefon. S-au schimbat vremurile tare mult. Am vrut să facem aici casa-muzeu.”

Muza virtuală

 

Destin
Noi ne iubim în paturi de-mprumut:
Pe-o canapea îngustă, fără pernă,
Crezînd că aventura de-un minut
Devine lesne „dragoste eternă”.

Noi ne iubim pe scenă,-ntr-un decor:
Pe-un sac – umplut cu paie – dintr-o piesă
Eu par un ceas truver rătăcitor,
Tu eşti o oră magica prinţesă.

Sperăm cu disperare amîndoi
Că ni-e deajuns o-mbrăţişare-n fugă
Şi că statutul nostru de eroi
Nu poate-apoteoza să-i distrugă.

Noi ne iubim visîndu-ne-n secret
Perechea pasionată şi celebră
Trăind în moarte, fără de regret,
Un scurt şi iluzoriu act de febră.

Noi ne iubim… dar cuplu consacrat,
Culcat calm, în culcuş fără alarme,
Am deveni doar într-un simplu pat
În care-am învăţa cum se şi doarme.

 

Un gând despre &8222;ROMULUS VULPESCU&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s