MILAN KUNDERA

Milan_Kundera_copertina

 

Milan Kundera (născut pe 1 aprilie 1929) este un romancier și un eseist francez de origine cehă. Kundera a sprijinit mișcarea de reformare a comunismului în Cehoslovacia, militând pentru libertatea de exprimare în artă. Ulterior a ajuns să fie dezamăgit de întregul crez comunist.

Milan Kundera este cel mai de seamă scriitor ceh în viaţă, şi autorul care ar merita cu siguranță Premiul Nobel pentru Literatură. Cu luciditate și neașteptată afecțiune, Kundera analizează existența umană în romanele „Gluma”, „Valsul de adio”, „Viața e în altă parte”, „Cartea râsului și a uitării”, „Cartea râsului și a uitării”, „Insuportabila ușurătate a ființei”.

„Arta romanului”(1986) reprezintă, așa cum atrage atenția autorul în prefață, „o carte eseu, bilanț al reflecțiilor mele asupra artei romanului”. La Kundera, istoria romanului devine o succesiune de descoperiri pe care autorul le numește „uluiri”, evenimentele exterioare și interioare care au trezit mintea umană de-a lungul timpului. Și dacă succesul unui roman stă în puterea de a ridica întrebări, de a naște incertitudini și de a contraria, Milan Kundera susține acest lucru atunci când afirmă că „ omul îşi doreşte o lume în care binele şi răul să fie clar discernabile, căci există în el o dorinţă înnăscută şi de neînfrânat de a judeca înainte de a înţelege” Potrivit autorului, istoria romanului European, născut odata cu operele lui Rabelais și Cervantes, este chiar istoria explorării existenței umane. Temele romanelor sale se regăsesc în jurul exilului și al degradării sufletești, sub apăsarea unui regim politic auster. Personajele resimt nevoia dureroasă de a se întâmpla ceva, trăiesc cu sentimental lipsei unei schimbări sociale majore, însă se complac la nesfârșit în situația deja existentă.

În clasa a XII-a fusesem întrebată de cineva dacă am citit Dostoievski. Mărturisind că nu, reacția fost o privire lungă și dezamăgită, însoțită de remarca: „ – Mda, mai ai timp, dar grăbește-te!” Descoperindu-l pe Milan Kundera, acum pot spune și eu: „Mai aveti timp! Dar grăbiți-vă!”

„Se strigă că vrem să făurim un viitor mai bun, dar nu-i adevărat. Viitorul nu-i altceva decât un gol indiferent care nu interesează pe nimeni, în timp ce trecutul e plin de viață, chipul lui ne irită, ne revoltă, ne rănește, încât dorim să-l distrugem sau să-l revopsim. Ne zbatem să avem acces în laboratoarele în care se pot retușa fotografiile și rescrie biografiile și Istoria.” (Cartea Râsului și a uitării) 

Muza virtuală

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s