Anunțuri

STĂPÂNA CASEI, VREDNICĂ ȘI CHIBZUITĂ…

20160926_171122-e1479809894528

 

Dupa un somn de după-amiază revigorant, profund și odihnitor de vreo 40 de minute, mă ridic cu forțe proaspete și analizez cămara. Mda…ar trebui să fac ceva provizii…Și pentru că locuiesc într-un cartier „păcătos”, cu prețuri de speculă și nu cine știe ce magazine, mă hotărăsc să merg la Kaufland, să reînnoiesc stocul de provizii și așa să fac și ceva economie.
Zis și făcut. Apare fi-meu de la școală. Încruntat, plictisit, extenuat (că tot nu făcu sportul și nici teme nu ar prea fi…)! Îl rog să mă însoțească la supermarket, ispitindu-l cu un pui la rotisor. Treaca de la el…o face pentru mine!…
Ne deplasam cuminți cu autobuzul…ieftin, bre – doar 5 lei! Coborâm, mai avem cam 200 de metri … vrea un pistol, vrea o foarfecă (cică ii trebuie in penar!) – ieftin – 15 lei cu totul!
Intram in Kaufland. Economie maxima – asta e cuvântul! Cumpărăm doar ce apare pe lista întocmită de-acasă cu simțul răspunderii. Ei…suntem pe plus după cum se vede… Ne îndreptăm spre casă. Vai, Mo! Am uitat de cățel! Păi cum să nu-i luăm și lui ceva „bun”? Facem cale-ntoarsa: căteva „oscioare”, să-și ocupe timpul, mititelul, că pantofii l-au cam plictisit, telecomenzile nu mai sunt interesante au rămas deja fără butoane; niște suplimente canine pentru un plus de energie (eu i-aș fi luat sedative…). Înapoi spre casă, deja se face târziu…viitorul bărbat de lângă mine își masează cu reproș stomacul…În treacăt, se „agață” de el vreo 3 pungi de chipsuri, niște batoane energizante… Eu cuget: nici ăsta n-are energie, frate???
Plătim. Ieșim în fața magazinului. Rog copilozaurul să păzească el plasele, eu fug să-I cumpăr puiul promis. Pfui!!! S-a-nchis!!! Revin umilă… o vânzătoare trece grațioasă pe lângă plase și tot conținutul se împrăștie pe jos…Hmmm…măcar nu are timp să se înfurie bietul copil că rămase pui. Nu aud ce bodogănește…sunt ocupată să adun conținutul plaselor. Traversez să chem un taxi. Super!!! Am găsit, ce noroc! Înhățăm plasele și dăm năvală spre taxi. O plasă se rupe…totul curge, cade, se împrăștie…Nu-i problemă, ne-ajută șoferul!
Victorie! Suntem în fața blocului! 10 lei drumul și incă 5 bietului om, că ne ajută! Perfect!!! Eu înhaț două plase, puiul meu ia bărbătește plasa care se rupsese si urcăm voinicește scările. Până la doi. Că de la trei s-au ars becurile! Și se împiedică. Și îi sare plasa din brațe. Și spune ceva șoptit…Eu pipăi, mângâi treptele, adun – a câta oară? – cumpărăturile.
Suntem acasă! De-abia acum pot să mă concentrez la ce tot încerca să-mi spuna…mititelul…Pentru cât m-a ajutat, să-i comand o pizza. Ba nu, două, să aibă și dimineață, pentru că l-am epuizat de tot. Se rezolvă, dragul mamii – 37 de lei.
Este ora 22,11. Tot ce mi-am propus, am reușit să fac. Cu mici excepții …așa…cam 100 de lei! Dar am avut intenții bune. Și încă zâmbesc…îmi păstrez zenul…mai sunt minim 3 săptămâni până la salariu…

P.S. În poză nu sunt eu, e doar starea mea de spirit!!!

 

LUCIA CRISTINA ROTARU

Zgomote

18119197_1314847955258251_8478321369321110673_n
Zgomote pe care doar tu le auzi
Și peretele de care stai lipită
Zgomote atât de puternice
Încât se topesc în tăcerea ce te leagă
De toate obiectele din jur
Zgomote ciudate
Și altele cunoscute
Aerul din jur este așa de dens
Că îl poți împături
Și nimic nu pare că se întâmplă
În toată trecerea asta.

Versuri la patru mâini

Tema duetului : Road-movie

 

road-movie poza

 

Cu vântul și cu libertatea-n păr
O iau pe drumuri în răspăr
Dar nici nu-mi pasă, nici nu vreau
O clipă aici să mai stau.
Mă cheamă norii răsturnați pe-o parte
Mă strigă visul de azi-noapte
Și nu mă uit în spate nici în gând
Chiar dacă te aud plângând.

 

de Alexandru Luca

 

Privesc în urma ta, în zare

Și trupu-ți este tot mai mic

Obraji-mi au un gust de sare

Și nu mai pot să schimb nimic.

 

De ai să auzi suspinul greu

Să nu te-ntorci, urmează-ți visul,

Să-ți amintești numele meu

Căci astăzi știu, nu ești alesul.

 

Trăiește-ți viața liber, pleacă!

Nu am să plâng decât acum,

Iar mâine totul o să treacă

Din suflet îți urez: drum bun !

 

  de Vero Budea

 

sursa foto :

IUBIREA ŞI MATEMATICA OGLINDITE

 

21849086_1945449929061184_916078609_n

Sursa foto: Hand HeartPhotography by Agnes Lloyd-Platt

Da, ați citit bine titlul, chiar nu e nevoie să reveniti asupra lui. Îmi dau seama perfect de contradicția termenilor. Ca o completare, vă mai dau un exemplu foarte la modă în zilele noastre: iubirea din interes. Cu alte cuvinte, cel mai înălțător, cel mai pur sentiment, cea mai adevărată trăire sufletească, oare cum ar putea avea intenții egoiste, meschine, pragmatice ? Uite că e posibil. De câte ori nu am întâlnit sau auzit expresii de genul” eu te iubesc mai mult decât mă iubeşti tu” sau „dacă mă iubeşti, vei face asta pentru mine”… Da, ca un troc. Pe de altă parte, nu ne planificăm totul în viață: cariera, căsătoria, copiii şi numărul lor ? De ce nu ne-am organiza şi iubirea ? Să ne ia valul pe nepregătite ? Ca mai apoi să apară consecințe neprevăzute, energofage care să decaleze curgerea fireasca a vieții…

Revenind la inimioarele noastre, câțiva ani în urmă, circula pe net o invitație-propunere:

„Vrei să facem matematică împreună ?
Ne adunăm la tine acasă, ne scădem hainele de pe noi, împărțim patul în doi şi ne înmulțim…” (că stăm prost cu natalitatea)

Da, ce să-ți spun, v-ați putea gândi, ce legătură are …primăria cu prefectura ?  Dincolo de îmbinarea utilului cu plăcutul, există probabilitatea – ca-n matematică – unui final fericit: dintr-o joacă, s-ar putea înfiripa o poveste de iubire. Există şi o ramură distractivă a matematicii,  chiar dacă aceasta tratează lucruri abstracte foarte serioase, ca să nu zic probleme… Probleme în relație, probleme la matematică. Ce ți-ai mai putea dori ?!

Extrapolând, ecuațiile cu 1, 2, 3 sau n necunoscute zici ca au fost facute exact pe placul bărbaților. Să nu mai zic de operații cu fracții, definite ca raport între două expresii matematice. Uneori, acceptă raporturi sexuale cu femei ordinare, fiindcă cele extra-ordinare cer prea multă atenție… Cu toții ştim care e reprezentarea grafică a acestor operații: o dreaptă (la) orizontală cu cineva deasupra şi altcineva dedesubt.

O altă asemănare între iubire şi matematică se refera la mărimi. Ambele acordă o mare importanță acestui aspect: dacă nu eşti bine dotat/ă…fizic, măcar intelectual să fii.  Despre numere imaginare şi relații imaginare, am auzit vorbindu-se cu toții, la un moment dat. Iar de iubiri paralele, ce sa mai batem câmpii şi aici….

Un alt lucru esențial e cel legat de …socoteală. Musai trebuie să iasă la fix, că altfel, dă cu virgulă. Toate astea fiindcă în matematică şi-n iubire, numerele au o importanță deosebită.

 

În plus, ştiați că şi matematica poate fi discretă ? Asta da noutate pentru neinițiați, hai să recunoaştem.  Nu ştiu dacă presupune atâta efort ca atunci când se vrea o relație extraconjugală sau paralelă, în care se cere să fii opac şi mereu cu ochii-n patru.  Vedeți câte complicații apar dacă există femei libere, fără soț sau cu soț,  tunate sau …naturale, ca numerele ?

 

În iubire, uneori, oamenii preferă mulțimile… reuniunile…intersecțiile, scopul fiind un numitor comun sau găsirea punctului…G.

Iubirea e geometrie, cu triunghiuri amoroase echilaterale sau isoscele, cu pătrate, dreptunghiuri, cercuri, unghiuri obtuze.

Desigur, să nu uit să amintesc de zerourile care pot urma după o cifra din contul bancar şi atunci bărbatul e maxim iubibil. Forma grafică a zeroului poate sugera nişte orificii anatomice.

„Există zerouri cărora li se pare, că sunt elipse, şi în jurul lor se învârte toată lumea.” (S. E. Lec)

Acoladele ar putea reprezenta îmbrățişările îndrăgostiților sau aripile înflăcărate ale iubirii.

Când ai pus cruce unei poveşti amoroase, aceasta poate fi un plus pentru tine. Din nou, alte similitudini între rațiune şi simțire.

„Matematicile pun în joc puteri sufleteşti care nu sunt cu mult diferite de cele solicitate de poezie şi de arte.” (Ion Barbu)

 

Exemplele ar putea continua la nesfârşit, astfel până la urmatoarea Pastilă, poate veti gasi şi altele mult mai inedite.

„Necunoscutul este infinitul obscur – şi nimic nu este mai atrăgător”, cum bine zicea Balzac.

 

 

Ruxy

 

M-ai trădat

poza8

 

 

Ți-am gustat minciunile,

m-ai lăsat cu un gust amar

și cu inima frântă.

Ți-ai ascuns cu dibăcie

demonii și frustrările

sub masca unui zâmbet perfect

sau în spatele unui izvor de lacrimi false.

Disperarea ta mi-a adus

sufletului tulburare,

iar lipsa ta de sinceritate

poartă numele de

Trădare.

 

de Vero Budea

 

sursa foto : Pinterest

ATRACȚIA POLILOR…

81b442e8291c28a4ad7b50d124503e5a1

 

(Replică la articolul „Trezirea la realitate” – Colțul misoginului)

Nu știu cum reușesc unii bărbați să revină obsesiv asupra unei teme pe care deja credeam că am lamurit-o în ultimii o sută de ani și în cele aproximativ 50 de articole bine argumentate, însă insuficient de tranșante, pare-se. Azi voi renunța la tonul neutru, la generalizări, voi explica (cât vă mai place să primiți explicații!) de ce scriu ca o misandră, dar nu simt, nici nu acționez în consecință. Dintotdeauna, eu m-am simțit în primul rând om, apoi femeie. „Aroganța” de a mă crede „om” s-a tradus în dorința de a înțelege misterul care ne face diferiți, într-o relație de „rudenie” apriorică cu femeile, dar și cu bărbații. Eroare! Femeile au înțeles asta ca pe o trădare, bărbații m-au privit ca pe un camarad…incomod.

Anii „de glorie” ai tinereții nu m-au făcut să cred că sunt îndreptățită să manipulez tot universul masculin, ci să cunosc, să înțeleg, să mă bucur de ceea ce ne face diferiți. Am cunoscut bărbați care m-au învățat despre tot ce are omenirea valoros, dar și mitocani  stilați, greu de diferențiat la vârsta la care o femeie este dornică de atenție. A fost nevoie de timp și lacrimi să înțeleg că și bărbații trebuie sa fie oameni, înainte de a fi masculi. Că un bărbat adevărat va ști ce să ofere într-un mod subtil și te va sprijini firesc, fără să te trateze cu superioritate…falică. Puțini bărbați am cunoscut, care să fie mândri de mintea si reușitele femeilor de lângă ei, oferindu-le libertatea de exprimare și puterea de a decide.

Marile romane de dragoste „la modă” abundă în masculi al căror unic scop este să „salveze” (de ele însele!) femeile, să le învețe cum să gândească și cum să-i trateze. Nu era necesar să citim „50 Shades of Gray” sau „Lolita” ca să aflăm cum ne privesc și ce așteaptă bărbații de la noi: în primul rând supunere, apoi admirație și fidelitate necondiționate și nefiltrate de vreun neuron – că de asta nu-i nevoie, chiar dăunează!

Bărbați frustrați de succesul femeilor, enervați și lezați de atenția pe care o primesc femeile, îi găsești la orice oră, la orice colț de stradă. Sunt convinsă că există explicații psihologice savante, pe care prefer să le ignor, să reduc totul la suficiență și lipsă de bun-simț. Acel bun-simț care sesizează diferența între noapte și zi, între empatie și ostilitate.

Din păcate, este nevoie de timp și dezamăgiri pentru a înțelege „lecțiile” despre bărbați și femei. Fetele visează la „băieții duri”, cuceritorii de profesie, în timp ce femeile au aflat că altele sunt criteriile alegerilor. Când o femeie a înțeles că nici freza, nici contul lui din bancă nu prezintă relevanță, ci modul de a comunica, poate spera că este pe drumul cel bun. Vine o zi când o conversație sinceră valorează mai mult decât orice manifestare de bravură masculină a unui tip „cool”.  Când nu mai contează (ca la 20 de ani!)cine ia inițiativa.  Un bărbat care știe să asculte, cu care o femeie poate rezona, va șterge tumultul poveștilor adolescentine demult uitate, va deschide o ușă către o lume în care nu există dorințe de superioritate, mai senină, mai bogată: aceea a încrederii.

Bărbați și femei, cu toții suntem niște magneți ai vieții. Atragem oameni, trăiri şi declanșăm întâmplări care se armonizează cu gândurile și firea noastră. Lumea ar fi mai bună dacă, de mici, am învăța că diferența de sex este un dar, că undeva omul potrivit există…omul fără de care, chiar și cu toată lumea alături,  te vei simți singură.

 

LUCIA CRISTINA ROTARU

 

Sursa foto: MAESTROVIEJO

TREZIREA LA REALITATE

h5p5lwa6ny1

 

Odată ieșite din copilărie și intrate în adolescență, unele femei devin buricul pământului. În jurul sânilor și picioarelor lor se învârte planeta, iar bărbații sunt tratați ca niște ființe al căror unic scop este să le adore pe ele.  Cine nu știe jocul, este eliminat imediat, mai ceva ca echipele românești din cupele europene.

Și așa, în euforia de a fi în centrul atenției, trec vreo 20 de ani (uneori chiar mai puțin) și urmează trezirea la realitate. Trezire care arată de cele mai multe ori, rău. Femeia care era în centrul atenției și înconjurată de masculi care mai de care mai interesanți se trezește  fie singură, fie alături de un individ posac, mitocan sau care o ignoră. Și atunci se întreabă, în mod firesc, unde sunt toți cei care o curtau pe vremuri, și cum dintre toți a ales tocmai un astfel de exemplar? Dacă a rămas singură e mai bine. Măcar se poate minți că nu există pe fața pământului masculi care să o merite, pentru că, nu-i așa, toți sunt la fel!

Și dacă se uită mai bine în jur, vede femei, care altădata nu le ajungeau nici la degetul mic, și care sunt alături de barbati cu care și-ar dori și ea să își petreacă partea asta de viață, despre care toți spun că e cea mai frumoasă, când ți-a venit mintea la cap, deși multe alte lucruri încep să te trădeze. Și vine întrebarea firească, și fără răspuns:  ”Cum de a luat-o tipul ăsta mișto pe aia?”

Răspunsul trebuie căutat în ăia 20 de ani, când ea era buricul pământului, și când a trecut pe lângă mulți tipi care atunci păreau insipizi, iar acum au devenit mișto.

 

ALEXANDRU LUCA

Sursa foto: Galeria de iluzii optice, trucuri şi iluzionism