Anunțuri

GHICI CINE VINE LA NUNTĂ

nunta

Foto: elephantjournal.com – Alice Dea

Unele femei (că fete nu prea mai sunt în ziua de azi), atunci când își întâlnesc alesul, visează la o nuntă fabuloasa, ca să arate lumii întregi că ele sunt prințese pentru cel puțin o zi. Se ocupă cu minuțiozitate de orice detaliu: fundițe, brizbrizuri, aranjamente florale, meniu cu fonfleuri, fotografii artistice, machiaj rezistent la transfer, coafură,  corset, decolteu, accesorii, tocuri. Nu contează oboseala şi stresul unui astfel de eveniment, sunt dispuse să îndure cu stoicism, neuitând să fie zâmbărețe şi să mimeze fericirea maximă, să iasă perfect înregistrarea video, decentă, de astă dată, nu ca alea XXX pe care le știe distruse, inclusiv copiile. În plus, să vadă toate şogorițele cum stă treaba: Al Meu s-a dat câteva ture cu voi, dar pe mine m-a luat de nevastă. Ăsta e mesajul pe care vor să-l transmită. Gata, game over. Punct. Că altfel, o s-aveți de-a face cu mine. Să fie clar, da ?!

Un alt aspect deosebit de important îl reprezintă întocmirea listei de invitați: verișori, unchi, mătuși de diferite grade, prieteni. Aş veni cu o inovație, propunând ca din programul „felicitările, masa şi dansul” să facă parte şi foștii iubiți, respectiv iubite ale mirilor. Fiindcă, nu-i așa, când iubești un om, îl iei pe de-a-ntregul, îl accepți cu tot trecutul, colorat sau deșuchiat. Să vină foștii şi fostele să ajute noul cuplu tocmai format oficial cu sfaturi, sugestii, idei. Reclamațiile să fie sigilate într-un plic, iar la primul hop al proaspătului cuplu, neapărat să fie deschise pentru o mai bună elucidare.

Cred că ex-şii şi ex-ele ar merita din plin să fie incluși în alaiul de nuntă. Rudele sunt îndreptățite datorită legăturii de sânge, fără să miște un deget cu alte cuvinte. Dar foștii iubiți ai miresei, care o cunosc mai bine şi decât părinții ei, cum să nu participe la eveniment ? Un fost, pe lângă situația familială cu care rudele sunt la curent din start, a avut acces şi la intimitatea ei, șifonând-i sau netezindu-i nu de puține ori, costumul Evei. Mai intim decât cineva care te știe atunci când îți lași garda jos, cine poate fi ? Sau care fostă iubită, nu-l cunoaște cât de cât pe cel cu care a împărțit patul o perioadă de timp ?

– Tu câți bărbați ai avut înaintea mea  ? Aoleu, atâția ?! I-ai luat numai de black friday ?

– Dar iubitule, te căutam pe tine în fiecare bărbat. Ce să-ți fac dacă te-ai lăsat așteptat ? era mai bine să fi fost pe invers că poate-ți furam vreo iubită de-a ta…

– Tu pe toate astea le-ai ars ? Craiule… Sper că te-ai potolit între timp. Ar fi cazul. Vreau să-mi fii fidel, iar eu fideaua ta. Cu alte cuvinte, vom fi ca-ntr-o supă de găină sau cocoş cu tăieței ?! Păi aia nu ține de foame, deși e gustoasă…

– Da, iubita mea, au mai fost şi altele, dar nu le-am reținut numele. Las-o așa, că dacă le chemăm pe toate, nu mai scoteam nici măcar de-o apă plată cu lămâie din nunta asta.

– Să ne liniștim, hai mai bine să-i cuplăm pe foștii mei iubiți cu fostele tale gagici. Ce zici ?! Apoi să fugim în luna de miere. Polifloră, de salcâm, numai bio să fie. Sau de tei, că o să avem nevoie. Se anunță vremuri …interesante: doar noi doi, tu cu mine, eu cu tine…  Noroc că s-au inventat şi socrii, că altfel nu știu ce ne făceam. Până atunci, hai să ne distrăm la maxim !

Singurul inconvenient ar fi acela în care dacă să zicem 2 foste iubite ale fostului iubit al miresei se decid fără să-şi vorbească (fiindcă probabil nu s-au cunoscut de-a lungul vremii) să se căsătorească în aceeași zi. Presupun că acesta va alege să meargă la nunta celei pe care a prețuit-o mai mult sau va face un efort astfel încât să le bifeze pe ambele, cu prezența doar.

S-ar putea organiza şi un workshop neapărat urmat de secțiunea Q&A, altfel clasica frază: „Dacă există cineva prezent ştie de ce acest cuplu n-ar trebui să se căsătorească, să vorbească acum sau să tacă pe veci” s-ar rosti din ipocrizie asezonată cu inutilitate fără martorii direct implicați. Vă e mult mai clar acum de ce m-am gândit ca foștii şi fostele musai să ia parte la eveniment, sper.

Deși totul e relativ şi extrem de subiectiv. Poate cineva n-a știut pe ce butoane să apese sau cu ce intensitate s-o facă. Să luam aminte fără să ne lăsăm influențați, așadar.

Sau mai bine nu, să nu vină, să nu fie prezenți, să fie absenți motivați . Că poate oamenii vor să înceapă o nouă viață, să lase trecutul în urmă. Să apelăm la decență. Discreție. Să lăsăm misterul să plutească în voie. Goliciunea nu e întotdeauna excitantă ori incitantă. Uneori, poate inhiba.

Nu, să nu spunem totul dinainte că poate jumătatea ta nu se prinde, chiar dacă o faci în continuare,  că nu te-ai dezbărat de vechile obiceiuri. Poate nu te citește atât de bine. De ce s-o amărăști ? Sau să se preseteze, şi s-o dea în paranoia. Sau poate e la curent, dar se face că nu vede. C-așa-i într-o familie tradițională: compromisul e omniprezent.

„Numai oamenii cu acelaşi grad de discreţie devin cu adevărat intimi.” (Paul Valery)

 

Ruxy

ZIDURI DE STICLĂ

ZIDZID2.JPG

 

Când nu a mai rămas nimic de spus

Cuvintele-și   caută tăcerile sumbre

Și timpul se oprește în loc.

Palmele noastre se ating

Despărțite doar printr-un perete de sticlă,

Atât de fragil încât

Orice sentiment puternic

L-ar transforma în mii de bucățele.

Azi emoțiile sunt goale

Incapabile să dărâme

Zidurile create inutil.

Când timpul își reia ticăitul

Nimic nu va mai fi la fel

Și zidurile se înmulțesc

Cu fiecare clipă devenind

Tot mai greu de sfărâmat.

 

DE Vero Budea

 

sursa foto: azinusimt, ziaruldeiasi.ro

O cafea mortală

coffee_with_death_by_summerssixecho

În dimineața asta am băut o cafea
Cu Moartea
Este o persoană destul de anostă
Niciun pic de metafizică la ea
Deși a cunoscut ceva lume la viața ei.
Nu prea își aduce aminte de nimeni
Doar pe Nietzsche îl ține minte
Pentru că o tot întreba de Dumnezeu
De parcă ea ar fi avut vreo treabă cu el.
Pare mai curând o corporatistă
Focusată pe carieră.
Iar jobul ei, trebuie să recunosc,
Este destul de stresant.
Dar, dacă se relaxează,
Poate chiar să aibă umor.
A rămas că o să ne mai vedem
Cândva.

Alexandru Luca

UNDE DAI ȘI UNDE CRAPĂ

ruxy-blugi

 

 

Relația merge ca unsă, o expresie des întâlnită atunci când pașii îndrăgostiților sunt sincronizați perfect. Mai mult ca sigur se referă la relația intimă, unde lubrifierea naturală e esențială și e o garanție a stării de sănătate optime. În caz contrar, se cere să arunci banii pe produse de sinteză. Sau pe cele naturale, organice, pe care dacă nu le ai la îndemână, ratezi partidele de sex neprogramate.

În plus, chestiile unse, mă duc cu gândul la colesterol, la pete de grăsime, cevade evitat, atât din punct de vedere estetic, cât și în practică. Totuși, trebuie să intre bine, dacă e de calitate. Uleiul, desigur. Să penetreze adânc porii pielii. V-ați gândit cumva la altceva ?! Și eu.

Rămânând în același context, mai circulă o zicală conform căreia singurul lucru care are voie să scârțâie într-o relație, e patul. O vorbă veche, antică și de demult, pe de o parte fiindcă există o multitudine de tipuri de saltele care mai de care mai confortabile și silențioase, iar pe de altă parte, e posibil ca desfășurarea acțiunii să nu respecte tiparul clasic din dormitor.

Poate considerați că bat câmpii cu grație sau că sunt sărită de pe fix. Da, recunosc, sunt sărită, fiindcă am mobil. Telefon mobil. Și dați-mi voie să generalizez: cu toții suntem așa. Că n-ai cum să-ți iei telefonul fix în mașină sau la serviciu, pe cel de acasă. Doar dacă adresa biroului coincide cu cea a domiciliului din buletin. Și nici atunci, că poate ai două posturi telefonice diferite.

Sunt unele chestii irefutabile, degeaba pe unii îi roade pizma. Aș mai putea face referire la cel puțin o pulie pentru ca apoi să aleg fără prea multe bătăi de cap, ceva muiant. Consider că pentru Pastila de azi, ar fi deja ceva mult prea futil.

 

Ruxy

 

sursa foto: Instagram

Orizonturi

apus 1

 

 

 

Dincolo de orizont

Trăiesc cele mai râvnite iluzii

Unele zâmbesc, altele dor,

Dacă închizi ochii

Speri că timpul nu e trecător

Pornind alene pe poteca

 Momentelor fără sfârșit.

 

Dincolo de orizont

Trăiesc cele mai frumoase visuri

Unele răsar, altele apun,

Dacă întinzi mâna

Ai impresia că le poți atinge

Grăbind pasul spre iluzia

Unui răsărit care tocmai a apus.

 

de Vero Budea

 

sursa foto: chatosfera.com

COCKTAIL DE PASTILE

23439566_1965892953683548_2057417199_n

Pastila virtuală…deși, în unele cazuri s-ar potrivi mult mai bine un cocktail de toată frumusețea, ori un Vaccin virtual sau o Perfuzie virtuală.

„Când iei un medicament, acţiunea sa este probabilă, doar reacţiile adverse sunt sigure”. (Legea medicaţiei – murphologie)

Oamenii vor să fie fericiți, bogați şi lipsiți de constrângeri. Dacă se poate acum, fără efort, fără timp de așteptare şi fără durată de expirare.

O metoda non-invazivă cu efect instant. Mai repede, mai bine, mai perfect.

Toți vor soluții magice la problemele din viața lor, însă nu cred în magie nici cât o boabă de muștar. Magia e la circ sau la vrăjitoare. Bine, unii chiar le frecventează, fiindcă magia albă nu e ca aia neagră.

Să îi scape alții de toate inconvenientele, ei nu realizează că la destinație nu poți ajunge fără a călători. Nu mai au răbdare, să vină alții să găsească soluții, să le rezolve situațiile limită.

„Cică mergeau pe un drum oameni cu crucile lor în spate, unii ducând cruci mai mari sau mai mici, fiecare după puterile lui. Şi dacă unul nu mai putea, lăsa crucea lui şi lua una mai mică, fiindcă se găseau destule pe marginea drumului. Şi între ei venea cu greu din urmă unul cu o cruce mai mare, dar mare că abia o ducea. Şi toți se gândeau: „săracul !..” şi-i spuneau: „lasă mai crucea aia că-i prea mare pentru tine, ia şi tu una mai pe măsura ta, că ai de unde” şi omul se mai oprea şi le spunea: „o fi, n-o fi.. n-ai de unde ști..” şi iar se căznea. Şi tot mergând care cum, au ajuns la o prăpastie şi toți se buluceau pe margine şi n-aveau habar ce să mai facă. Omul când a ajuns şi el, a pus crucea curmeziș şi a trecut.”

De aia avem o minte ca să ne-o punem la contribuție. În loc să stai şi să te complaci sau să-ţi plângi de milă, mai bine aloca acel timp pentru a-ţi stoarce creierii şi a acționa în favoarea ta. Nu primim nimic pe degeaba, fiindcă tot ce e gratis, e foarte scump. Oamenii care într-adevăr săvârșesc minuni fără a pretinde ceva în schimb, sunt extrem de rari. Pastila omeniei, nu are efect asupra oricui, la fel cum cea a gratitudinii, nu poate fi înghițită de fitecine.

„Recunoştinţa e o floare ce nu creşte prin toate şanţurile.” (proverb românesc)

P.S. Am să administrez Pastila cu efecte miraculoase vizibile tuturor Sărbătoriților zilei de azi, 8 noiembrie, care într-un fel sau altul, faceți parte din viața mea. La mulți ani !

 

Ruxy